Denumire stiintifica scai vanat:

Eryngium planum

Denumire populara scai vanat:

buruiană de cârtiţe, buruiana zmeului, mărăcini, scai albastru, scai mneriu, scai vânăt, spin albastru, spin de mucedă, spinul vântului.

Proprietati terapeutice scai vanat:

Toata planta

Intern:

- expectorant

- antispastic bronsic

Afectiuni care se tarteaza cu scai vanat

boli tratate cu scai vanat: artrită, bronşite, dermatoze, eczeme, infecţii diverse atât interne cât şi externe, paradentoză, retenţie urinară, traheite, tuse convulsivă

Mod de preparare scai vanat – decoct de scai vanat

Decoct de scai vanat- 10 g de planta la 200 ml de apa rece; se iau 3-4 linguri pe zi, asociat cu frunze de patlagina si cimbrisor, este calmant in tusea convulsiva

- 2 linguriţe de scai vanat maruntit se vor pune la 250 ml apă rece. Se va pune pe foc apoi se fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Se poate folosi câte 2-3 ceaiuri pe zi. Este foarte bine dacă se foloseşte în combinaţie cu alte plante medicinale, acţiunea fiind mai puternică aşa. În cazul paradentozei, se va ţine local mai mult timp făcând gargară cu acest decoct.

- extern se poate folosi o cantitate mai mare de  scai vanat sau se pot face asocieri cu alte plante.

Scaiul vanat in traditia populara

Ceaiul sau decoctul tulpinilor florifere a fost un leac obişnuit, în multe zone contra tusei convulsive. Cu fiertura de scai albastru se spălau bubele dulci şi alte bube. Se mai punea la băile contra reumatismului şi în cele făcute copiilor debili.

Decoctul părţilor aeriene se folosea contra năduşelii astmatice, iar extern, la băi în combaterea artritei şi a infecţiilor (dermatofitoze) de pe capul copiilor. Ceaiul se mai folosea în retenţie de urină.