2017 – anul opoziţiei la minimum
Dimensiune font:
Dorian OBREJA
Scriam, în numărul de ieri, despre faptul că acest an reprezintă, potrivit comentariilor din presă, dar şi opiniilor analiştilor politici şi unora dintre politicieni, unul al restauraţiei maxime pentru formaţiunea social-democrată. Menţinând afirmaţia, trebuie adăugat că acest lucru nu ar fi posibil dacă opoziţia nu ar fi ajuns la un nivel neegalat de slăbiciune, atât prin lipsa de vocalitate, dar şi prin cea de acţiune, atât în plan parlamentar, cât şi în afara acestei instituţii. Scena politică, mai mult ca niciodată, este una plină de o linişte asurzitoare, în care actorii sunt extrem de mulţumiţi de rolurile care le-au fost distribuite.
Într-un mod destul de greu de explicat, s-au rărit foarte mult sondajele de opinie, care, cu toate subiectivismele lor, ar fi putut da o imagine mai clară asupra raportului de forţe. Ultimele două instrumente de lucru de acest fel (efectuate, asta e, de către o firmă aservită celor aflaţi la putere), arată că, şi în august, dar şi în octombrie, situaţia e staţionară - deşi erodarea simpatiei celor aflaţi la guvernare, mai ales pe fondul multor bâlbâieli şi tentative autoritariste, ca şi al evidentei nerespectări a promisiunilor din campania electorală, ar fi fost de aşteptat şi consemnat. Astfel, PSD se menţine undeva în jur de 46 la sută, procent la care se adaugă cel al aliaţilor principali, reprezentaţi de ALDE, şi ei staţionând pe la 7 la sută. E adevărat, PNL înregistrează o creştere, dar aceasta, de 2 la sută, se înscrie în marja de eroare; în schimb, sunt notabile scăderile USR, ajuns la circa 6 la sută (şi calificat de către unele voci ca aflat în pragul dezastrului, pe care alegerea, sâmbătă, a unui nou preşedinte, e greu de crezut că îl va putea frâna şi cu atât mai puţin stopa), şi ale PMP, coborât sub pragul electoral, adică însumând doar aproximativ 4 la sută.
Continui să cred că fuziunea PNL-PDL a fost o idee total nefericită şi lipsită de eficienţă politică, rezultând doar un soi de struţo-cămilă politică, în care există tensiuni interne, şi care vine să confirme că nu întotdeauna adunarea a două cifre (procentele pe care le aveau cele două partide când erau de sine stătătoare) duce la obţinerea unei sume cel puţin egale, dacă nu chiar mai mare. Există chiar opinii care clamează că opoziţia – şi în mod deosebit PNL –, conform unei expresii rămase celebre din decembrie 1989, se face numai că lucrează... Lipsa de forţă, parcă şi de voinţă a partidelor din opoziţie, dar, mai ales, încăpăţânarea permanentă de a nu se coaliza, cel puţin în subiectele şi momentele importante (ba chiar de a se „canibaliza”), sunt semne care trimit cu gândul la oarece tendinţe suicidare. Desigur, până la un punct, pentru că aleşii opoziţiei din Parlament sau din comunităţile locale o duc bine-mersi, şi o vor duce astfel până la terminarea mandatelor!
În atari circumstanţe, o schimbare mai mult sau mai puţin majoră ar putea veni fie dinspre societatea civilă (dar semnele de acolo sunt dezamăgitoare), fie de la instanţe, lideri ai unor partide importante aşteptând sentinţe definitive, care, prin efectul de avalanşă, ar genera întărirea sau prăbuşirea formaţiunilor pe care le conduc.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau