„Jihadul” turnătorilor

Nu ştii ce să mai crezi, dacă urmăreşti ştirile acestor zile. Avalanşa de arestări, trimiteri în judecată şi sentinţe te fac serios să îţi pui mari semne de întrebare, dacă suntem într-o ţără membră a uniunii Europene a începutului de secol 21 sau urmărim un episod din „Caracatiţa”, în care personajele mafiei siciliene din anii `80 nu au nevoie de traducere ori subtitrare, căci ne sunt aproape familiare. Elena Udrea, Adriean Videanu, Adrian Sârbu, se alătură unei alte pleiade de foşti miniştri şi parlamentari plimbaţi în cătuşe prin faţa camerelor de luat vederi – Hrebenciuc, Şereş, Voiculescu - unii arestaţi, alţii încarceraţi prin sentinţe definitive. Primul impuls pe care îl ai în faţa acestei privelişti este să afirmi că Justiţia a început să funcţioneze cu motoarele turate la maximum. Mai ales că mai-marii ţării se şi laudă cu ultimul raport MCV pe Justiţie, prin care Comisia Europeană au dat calificative bune pentru Kovesi şi compania. La o analiză mai atentă însă, remarci şi altceva. O luptă surdă în interiorul acestei „şerpării”, din care răzbate un damf greoi de corupţie, în toate straturile societăţii. Aflăm astfel că un membru al Curţii Constituţionale e pe cale să fie arestat din cauza afacerilor oneroase derulate în compania unui interlop, dar şi reţeta prin care se fac astăzi marile averi în România. Dacă până prin anii 2000 au fost privatizările pe un euro, pe ochi frumoşi sau pe gratis, acum se duce o luptă acerbă pentru ce a mai rămas nefurat: păşuni, păduri, terenuri de sub fabrici, în care încrengătura dintre politicieni, judecători şi moştenitori fictivi este desluşită doar din când în când. Când citeşti stenogramele prezentate cu largheţe de procurori, stai şi te cruceşti. Zeci şi sute de milioane de euro trecute pe numele Hrebenciucilor şi Cocoşilor printr-o parafă de judecător sau şef de Agenţie de Restituiri, cu implicarea soţiilor, fiilor şi afinilor.
Pentru ca tot acest circ să fie complet, în horă mai intră şi serviciile de informaţii, dar şi presa noastră cea independentă, care tinde să se transforme, de la zi la zi, din câinele de pază al democraţiei, într-un lătrău fără dinţi, care stă cu mâna întinsă la mai-marii zilei.
Cum de au ieşit toate acestea la iveală abia acum? Justiţiabilii spun că e doar o coincidenţă. Impresia subsemnatului este însă că adevăratele dezvăluiri abia de-acum urmează. Dacă procurorii şi judecătorii nu vor fi răpuşi de zelul începutului de an şi, de ce nu, de schimbare a gărzilor pe la Palate, s-ar putea ca în perioada următoare să asistăm la un război cum nu am mai văzut de mult. Noile coduri ale Justiţiei, care acordă circumstanţe atenuante acuzaţilor care îşi recunosc vina în dosare sau îşi dau în gât complicii, ar putea grăbi puţin lucrurile, de o manieră de-a dreptul captivantă. Prin urmare, dacă până acum am avut de-a face doar cu plimbarea unora de la parchet la instanţă sau pe la audierile de comisii parlamentare, teama de a nu împărţi celulele cu deţinuţii de drept comun, pe modelul Fenechiu sau Voiculescu, i-ar putea face pe mulţi să toarne tot din ei. Elena Udrea doar a dat startul. Prin urmare, spectatorilor nu le rămâne decât să-şi pregătească rezerve de popcorn şi bere. Nu urmează un nou serial din Caracatiţa, ci „jihadul” turnătorilor. Cine mai rămâne în picioare după acesta? Mai vedem peste câteva luni…