Alegerile s-au terminat.Involuţia clasei politice continuă

A dat Domnul şi s-a terminat! Cum ce? Cea mai penibilă & anostă campanie pentru Cotroceni din ultimul sfert de veac. Cum subliniam şi în urmă cu vreo trei săptămâni, dacă acest destul de lung interval de timp i-a trebuit clasei politice pentru a produce o asemenea „performanţă”, avem serioase motive în a-i pune la îndoială calitatea şi profesionalismul.

Este greu de explicat fenomenul, este, pe undeva paradoxal. 25 de ani sunt suficienţi pentru un om pentru a-şi forma cea mai mare parte a educaţiei, pentru a se pregăti profesional şi a se apuca de treabă. În cazul clasei politice, intervalul cu pricina nu doar că n-a fost suficient pentru atingerea amintitelor obiective, dar s-a şi concretizat printr-o certă involuţie. Tot mai multe cazuri de corupţie - şi vorbim doar partea văzută a aisbergului, de cazurile la care „s-a dat liber de sus” pentru a fi făcute publice, exact în momente strategice - în rândul parlamentarilor şi aleşilor locali, o infuzie tot mai mare, în rândul celor două categorii, de indivizi care, în mod normal, din punct de vedere legal şi moral, n-ar avea ce căuta în asemenea demnităţi, dacă nu ar avea sume consistente de bani negri şi murdari.

O mărturie în acest sens am regăsit-o şi în prima dezbatere la care au participat finaliştii. Prilej cu care timp mult s-a risipit într-un duel ce părea a sta sub semnul îndemnului „în corupţi să ne batem”, fiecare candidat acuzându-l pe celălalt că ar avea în jur mai mulţi ca el. Sub exact acelaşi semn s-a desfăşurat campania în teritoriu. Dacă judecăm echidistant, adunăm câţi sunt într-o parte cu câţi în cealaltă şi obţinem o sumă de speriat. Obiectiv privind, chiar şi cei doi numărau nepermis de multe schelete prin dulapuri pentru funcţia pe care o vânau...

Cred că nu e deloc întâmplător că punctul cel mai de jos al involuţiei amintite a fost marcat exact în intervalul dintre cele două tururi. Prin, mai întâi, intrarea la guvernare, chiar dacă în linia a doua, a celei mai murdare formaţiuni politice, şi, apoi, prin reapariţia celui mai abject canal tv. După cum am prezis de mult, este de aşteptat şi ca şeful celei dintâi şi patronul celui de al doilea, una şi aceeaşi persoană, să fie iertat de justiţie, dat fiind inestimabilele servicii aduse de către dânsul fie la cusuta cu aţă albă privatizare Oltchim, fie la schimbarea configuraţiei majorităţii în unele consilii judeţene şi locale, şi, mai recent, la mărirea zestrei de voturi necesare cuceririi Cotroceniului.

Iar adevărata dramă constă în aceea că niciunul dintre cei calificaţi în turul doi, ca, de altfel, niciunul dintre cei 14 prezenţi la start nu ar fi putut/nu poate să schimbe această situaţie. Din clipa când intri în politică, faci parte dintr-un sistem. Cu cât urci mai sus în ierarhia acestuia, cu atât ai mai multe obligaţii şi mai puţine puteri. Vrând să-ţi execuţi un subaltern, îţi tai una din crăcile care te susţin. Aşa e în orice grup de persoane legate între ele prin preocupări comune şi care îşi apără cu orice preţ interesele. Cum? Aceasta din urmă e definiţia mafiei? Ce coincidenţă!