Anticorupţie, fă-te că lucrezi!

Stând strâmb şi judecând drept, trebuie să recunoaştem faptul că ţara noastră nu contabilizează doar probleme, neîmpliniri şi rămâneri în urmă, ci merită a fi evidenţiată şi în calitate de deschizătoare de drumuri.
Astfel, în decembrie 89, de pe plaiurile mioritice se transmitea la televiziune, în direct, în mai toată lumea, pentru întâiaşi dată, o revoluţie. Bucurându-se de o audienţă considerabilă la scară planetară, transmisiunea cu pricina a fost urmată de una şi mai şi, pe parcursul a aproape un deceniu, sub forma serialului mineriadelor, cu nu mai puţin de şase episoade. Într-o necesară paranteză trebuie subliniat că, deşi a trecut suficientă vreme de la evenimentele menţionate, personajul înfăţişat cu legătură pe ochi n-a reuşit să găsească, respectiv pedepsească pe toţi cei vinovaţi de atâtea victime.
Inevitabil, temele abordate de către televiziuni, mai ales cele care constituie subiectul transmisiunilor în direct, trebuie să ţină seama de evoluţia gusturilor, modelor şi tendinţelor. Drept care, nu-i aşa, într-o ţară aflată inexorabil pe calea democraţiei, membră a UE şi NATO, cum este România, nu prea mai sunt posibile nici revoluţii, nici mineriade şi, pe cale de consecinţă, nici difuzarea lor „live”. În acelaşi timp, într-o ţară care, încă, are mari probleme de a asigura suficientă pâine pentru locuitorii săi, apare necesitatea compensării prin oferirea a cât mai multe compensaţii din zona circului.
Aşa se se face că, de câţiva ani, asistăm la un alt serial, pe care l-aş încadra în zona telenovelelor, constând în ceea ce poate fi definit drept lupta anticorupţie televizată.
Pe de o parte, avem de a face, până dincolo de saturaţie, cu declaraţii ale mai tuturor politicienilor, care îşi exprimă ferma hotărâre de a se lua la trântă cu nocivul fenomen şi de a nu precupeţi nimic până la învingerea definitivă a acestui adevărat balaur al timpurilor noastre.
Pe de altă parte, aproape fără încetare, suntem martori la „săltări” de la domiciliu, reţineri şi arestări a nenumărate persoane, dintre care multe importante personaje, crezute, până nu demult, invulnerabile şi intangibile chiar de către braţul lung şi nemilos al legii.
Problema este că, la o analiză mai profundă, se constată situarea şi acestei zone sub semnul primei replici difuzate de către televiziunea română liberă în decembrie 89 – „fă-te că lucrezi!”. Pentru că, după spectacolul „săltărilor”, reţinerilor şi arestărilor, urmează procese interminabile, ba, mai rău, condamnări mult prea blânde în raport cu gravitatea şi amploarea faptelor comise şi, ulterior, măsuri umanitare. Chiar în această perioadă este posibil să fie eliberat un individ, după nici un an de puşcărie, deşi, după verdictul în două procese, el ar fi trebuit să execute aproape opt ani...
În România de azi, cancerul corupţiei este atât de metastazat, încât intervenţiile chirurgicale ar trebui să fie făcute cu maximă celeritate şi minimă toleranţă. Altfel, va fi inevitabilă situaţia conform căreia operaţia a reuşit, dar pacientul e mort!

De acelaşi autor: „Mica unire, marea fasoleală”