Anul în care se poate întâmpla orice
Dimensiune font:
Nu sunt Mama Omida ca să pot anticipa ce ne va aştepta în 2016 din punct de vedere social sau politic. Sunt însă câteva consideraţii pe care orice observator le poate face, fără a spune că greşeşte cu ceva. Înainte de toate, anul 2016 se poate anunţa de pe acum ca unul mai bun pentru mediul economic. Nu este vorba de vreun miracol în acest sens şi nici despre statisticile optimiste, potrivit cărora anul trecut s-a înregistrat un excedent consistent la puşculiţa bugetară. Am în vedere doar scăderea TVA de la 24 la 20 la sută, după ani întregi în care românii au plătit un sfert din valoarea oricărui produs statului. O măsură binevenită, care, dacă ar fi să ne luăm după analiştii economici, ar putea conduce la o relansare a consumului şi la încasări mai mari la buget. Aceasta pe hârtie. În practică însă, nu ştiu dacă diferenţa de patru la sută se va regăsi şi în preţul produselor la raft, unde retailerii găsesc mereu noi şi noi chichiţe pentru a majora preţurile şi de a profita de aparenta relaxare fiscală, umplându-şi propriile conturi. Exemplul cel mai elocvent este reducerea TVA la pâine, unde, la aproape doi ani de la aplicarea măsurii, preţurile au revenit la acelaşi nivel sau chiar mai sus faţă de cel anterior scăderii taxei. Un plus pentru firme şi o nouă păcăleală trasă clienţilor contribuabili.
Aceştia din urmă vor fi răzbunaţi, se spune, de prin luna mai încolo, dacă ar fi să ne luăm după promisiunile Guvernului Cioloş de majorare a salariului minim la 1.250 de lei. Un acord care deocamdată nu mulţumeşte pe nimeni. Nici pe sindicate, care ar fi vrut mai mult, nici pe patroni, care reclamă o împovărare peste măsură. Prin urmare, măsura s-ar putea să aibă un efect pervers, prin care să se încurajeze munca la negru şi eludarea contribuţiilor aferente către bugetul de stat. Cât priveşte angajaţii, în afară de cei din sectorul de stat, acestora nu le rămâne decât să se roage pentru locul de muncă, acolo unde patronii ameninţă cu disponibilizări pentru a putea suporta povara fiscală.
În plan politic, anul 2016 se anunţă unul extrem de interesant. Două tururi de alegeri, locale şi parlamentare, în care, teoretic, ne putem aştepta la surprize. Din experienţa ultimilor ani însă şi judecând după memoria scurtă a electoratului român, s-ar putea să nu avem parte de prea multe schimbări pe scena politică. Întâi de toate, la locale nu mai candidează nici neamţul Iohannis şi nu mai votează nici diaspora. Votează doar alegătorul din circumscripţie, în baza aceloraşi pomeni electorale care deja au început să curgă prin unele primării. Tot primarii vor decide apoi şi soarta Parlamentului, unde, fără o stopare prin legislaţie a traseismului politic, vom asista, din nou, la vânarea sau momirea acestora pentru a mobiliza electoratul la urne. Singura noutate ar putea-o constitui votul prin corespondenţă, botezat şi „votul în plic”, un experiment care ar putea genera noi surprize. Cert este că, în lipsa unor alianţe mamut precum defuncta USL, dar şi a revenirii la votul pe listă (în cazul în care aceasta nu va fi contestată în vreun fel), românii ar putea avea un Parlament mai suplu şi, implicit, cu mai puţine cheltuieli. Nu spunem că şi mai eficient şi mai dedicat alegătorilor.
Un an în care, practic, se poate întâmpla orice, aşa cum este definit şi în zodiacul chinezesc anul maimuţei de foc. Un an în care un popor blazat, condus de un guvern tehnocrat, aşteaptă, din nou, o schimbare. Schimbare care, judecând după experienţele de la revoluţie încoace, nu vin decât în urma unor tragedii. Iar de astea chiar că nu are nimeni nevoie…
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau