Apostolii minciunii

Luna lui Cuptor este mereu fierbinte pentru sistemul educaţional. Examene peste examene, emoţii, scandaluri, bocete, pe toate le întâlnim în inventarul lui iulie, o perioadă în care învăţământul se transformă într-o adevărată arenă. Că este vorba despre teste naţionale, bacalaureat, definitivat ori titularizare, scandalurile nu lipsesc, începând de la şpăgi, contestaţii şi până la judecata în faţa procurorilor. Toţi s-au distrat citind perlele de la bacalaureat şi i-au urecheat pe tinerii care îşi bat joc de carte. Tare i-au mai jumulit când au aflat că luat note mici, că nu şi-au dat interesul, că nu le-a păsat de viitorul lor. Aşa este, însă nu sunt singurii vinovaţi şi nici singurele personaje negative. În timp ce elevii copiază, profesorii i-au şpagă. Iar cei care însă nu s-au dedulcit în alte gheşefturilor, se chinuie să treacă de definitivat sau să obţină un locuşor la catedră. Şi nu fac asta oricum, ci cu fiţuici.

Ediţia din acest an a examenului de definitivat a fost şi ultima pentru unele cadre didactice prinse cu mâţa-n sac. Domnii şi doamnele nu s-au sfiit să scoată fiţuicile şi să treacă pe teze tot ceea ce nu ştiau, nu au învăţat. Vorbim despre oameni în toată firea, nu de nişte puşti puşi pe şotii şi care au fost prinşi cu lecţia neînvăţată. Cu alte cuvinte, cei a căror menire este de a-i îndruma pe alţii pe calea studiului au călcat strâmb, dar strâmb de tot. Greşeala a fost scump plătită, în sensul că hoţomanii au fost eliminaţi fără drept de a se mai înscrie vreodată la examen. Din punctul meu de vedere, e bine că s-a întâmplat aşa altfel am fi fost obligaţi să le plătim lefuri unor persoane care au obţinut job public prin furt. Bine, nu sunt singurii, nici primii şi nici ultimii, dar ei ar fi avut pe mână copii, ar fi trebui să-i înveţe pe cei mici sau pe viitorii adulţi o serie de valori care să le fie temelie în viaţă. Cine ar putea crede în integritatea unei persoane prinse copiind la examen? Hoţomanii au venit pregătiţi de acasă, ei erau porniţi pe furt că altfel de ce ar fi pierdut vremea dedicată studiului confecţionând „copiuţe”?

Fie că le place sau nu, educatorii au o dublă misiune – cea de a deschide minţile şi sufletele copiilor, dar şi de a fi apostoli. Poate că nu vor primi mereu răsplata pe care o merită sau o aşteaptă, poate că nu mereu vor fi simbolurile care îşi doresc să fie, dar se presupune că şi-au asumat toate aceste aplauze pierdute şi că îşi urmează scopul indiferent de recunoştinţa primită. Munca la catedră este una dintre cele mai grele fiindcă materia primă este extrem de fragilă şi orice greşeală este ireparabilă. Când lucrezi cu sufletul oamenilor nu ai voie să greşeşti. Nu poţi rupe bucăţi de inimă şi să speri că vei fi iertat, după cum nu poţi tulbura minţile cu gândul că mâine vei avea alt comportament. Pentru a nu pica în păcat este nevoie de integritate, valoare pe care fiecare dintre noi ar trebui să o aibă, dar nu mereu este aşa. De aceea vorbim despre dascăli care iau şpagă, sunt violenţi, copiază la examene sau uită să treacă pe la şcoală. Prin mâinile lor trec copii care îşi croiesc viitorul după modelele pe care le au acasă ori le văd la catedră. Iar dacă apostolii propovăduiesc minciuna, ei de ce ar face altfel?