Bârna din ochiul propriu e mai greu de văzut

Nu am idee dacă ştiaţi sau nu: zicerea conform căreia „vezi paiul din ochiul altuia, dar nu (şi) bârna din ochiul tău” e un proverb românesc. Din păcate, limba română nefiind una de circulaţie internaţională, comorile de înţelepciune înmagazinate în ea nu ajung şi la alte popoare. Drept care, Ministerul Culturii ar trebui, de îndată, să aloce un buget cât mai generos destinat acţiunii de traducere în cât mai multe limbi a acestor comori. Până va fi, dacă va fi, să se întâmple asta, iată, cu ajutorul unui program on line, varianta proverbului de mai sus în limba lui frau Merkel: „Siehe die Klinge in die Augen des anderen und nicht den Balken in deinem Auge”. De ce tocmai în această limbă? Voi încerca să explic...
De câţiva ani încoace, datorită a tot soiul de conjuncturi, Germania este percepută a se afla „pe cai mari”, chiar se simte aşa şi, nu de puţine ori, prin vocea unor reprezentanţi ai săi, din zona politică ori media, se comportă în consecinţă. Dar, din păcate, fără a ţine cont de situaţia rezumată în proverbul mai sus amintit.
Martin Schulz, cu o poziţie extrem de importantă în comunitatea statelor de pe continentul nostru, aceea de preşedinte al Parlamentului European, a ieşit la un atac extrem de dur la adresa lui Donald Trump (pentru cine nu ştie încă, unul dintre candidaţii din tabăra republicană în cursa prezidenţială din SUA), afirmând, în sinteză, că UE şi Statele Unite nu sunt pregătite pentru instalarea acestui personaj la Casa Albă, reproşându-i acestuia că nu are experienţă internaţională, că nu deţine soluţii, dar găseşte pentru orice un ţap ispăşitor. Mai mult, şi mai grav, Schulz susţine că, „în mâinile lui Trump, puterea financiară, politică şi militară la dispoziţia preşedintelui american ar deschide opţiuni pentru decizii extrem de periculoase”.
Prima întrebare generată de aceste afirmaţii este ce va spune şi face Schulz în noiembrie acest an, dacă ar fi ca Trump să câştige alegerile... Dar a doua întrebare mi se pare chiar mai importantă: de ce preşedintele PE îmbracă haina de procuror în cazul lui Trump – un pericol, dacă acceptăm termenul, deocamdată potenţial -, şi pe cea de avocat în cazul Angelei Merkel, cerându-i, de exemplu, premierului grec să înceteze criticile la adresa acesteia, şi adăugând, extrem de convingător, că guvernul condus de către aceasta va fi printre cei care va ajuta Grecia.
În cea mai influentă revistă germană, „Der Spiegel”, găsim un articol ce îl are drept subiect pe actualul locatar de la Cotroceni. Articol presărat cu consideraţii deloc onorante – „exercitarea mandatului este un dezastru”, „mai tot ce se vorbeşte despre Iohannis se referă la decizii negândite sau prea puţin gândite, mulţi alegători sunt dezamăgiţi, comentatorii îi reproşează o preşedinţie diletantă şi tăcerea prelungită”. Multe dintre afirmaţii corespund realităţii, dar, totuşi, parcă ar fi de preferat ca tunurile presei să se concentreze mai mult către Mutter Angela, cea care, după cum chiar Der Speigel recunoaşte, „divizează Europa”.