Bine că s-a terminat...
Dimensiune font:
Cu siguranţă, dacă ar fi să aruncăm o privire globală asupra lui 2016, primele care ne vin în minte sunt evenimentele sumbre. Şi nu doar pentru că aşa ne-au obişnuit televiziunile. Un an care a stat sub semnul războiului şi al atentatelor pe mapamond, în care nu mai găseşti nici raţiune, nici început şi nici sfârşit. Am văzut cum Turcia, o ţară considerată până nu demult miracolul Europei, aflată în plin avânt economic, poate fi ruinată de terorism, de explozii în cascadă încă din primele zile ale anului, din capitala Ankara şi până la Istanbul şi însorita Antalie. Sezonul estival a coincis cu o criză din care Turcia nu îşi revine nici acum, cu acuze de lovitură de stat din partea unui regim autoritar şi cu arestări în masă, care pun în discuţie regulile statului de drept, în accepţiunea europeană. Europa a fost zguduită apoi de tentatul de la aeroportul din Bruxelles, în care a frapat nu atât cruzimea acestui act, cât mai cu seamă imaginile cu terorişti care se plimbau în voie cu centurile cu explozibili la brâu. Au urmat episoadele negre Nisa, Munchen, Berlin...
Un întreg lanţ al slăbiciunilor, care avea să fie taxat însă cu vârf şi îndesat de referendumul pentru Brexit, prin care britanicii au oficiat divorţul de Uniunea Europeană. Un referendum cu final previzibil, în ciuda aparenţelor de mare surpriză şi a scorului strâns prezentat de sondajele de opinie. Un divorţ pe care fosta administraţie Cameron pare că l-a pregătit minuţios, deşi întreaga campanie a acesteia a fost pentru rămânerea în Uniune. Iar dacă pentru britanici nu pare să fie o tragedie, problema mai mare o reprezintă efectul de domino asupra întregii construcţii europene şi, mai cu seamă, asupra românilor stabiliţi pe bătrânul continent.
2016 mai poate fi catalogat însă şi ca un an al populismului. Reînvierea discursurilor revanşarde, revizioniste pe alocuri, din partea unor şefi de state şi de guvern, au condus la exacerbarea unei crize a migraţiei peste limitele normalului. Din nou, lipsa de decizie şi de coerenţă a făcut ca discursul vecinului Viktor Orban, spre exemplu, să fie îmbrăţişat nu doar de polonezi, ci şi de austrieci, olandezi şi germani, care găsesc în afluxul de imigranţi sirieni motivul perfect pentru revenirea la o Europă a zidurilor, în care libera circulaţie şi beneficiile de ordin social să fie doar pentru bogaţi, nu şi pentru noii veniţi în club, în speţă, românii şi bulgarii. În 2016 însă, populismul nu s-a limitat însă doar la Europa. El a trecut cu succes Oceanul, unde magnatul Trump, a sărit de la statutul de magnat imobiliar, star de televiziune şi icoană a capitalismului feroce, în postura de cel mai puternic om al lumii. O campanie în care a şters pe jos nu doar cu fosta primă doamnă Clinton, ci şi cu bunul simţ, i-a adus în dar fotoliul de la Casa Albă, semn că americanii, când îşi doresc schimbarea, o şi votează, indiferent de consecinţe sau de ce spune gura lumii.
Şi, fiindcă am vorbit de alegeri, să revenim pe meleaguri mioritice, unde românii au avut în 2016 ocazia să-şi aleagă atât primarii, cât şi parlamentarii. Nu ştim dacă şi aici se poate vorbi de schimbare, întrucât avem de-a face mai degrabă cu o rotaţie a cadrelor, cu mici reconfigurări în privinţa majorităţilor politice. Un vot de blam pentru un guvern care nu s-a remarcat prin nimic timp de un an de zile şi un cec în alb pentru pesedişti, care au mizat pe cartea promisiunilor şi a persecuţiei politice, cu Justiţia în rol principal. Să ne bucurăm aşadar pentru 2016? Poate în plan personal, fiecare are motivele sale de bucurie, propriile satisfacţii. Privind însă întregul puzzle, putem spune mai degrabă „bine că s-a terminat”, cu speranţa că anul 2017 va fi unul mai bun şi mai liniştit. Ceea ce vă dorim şi dumneavoastră...
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau