Bolile lui Năstase

Discursul lui Adrian Năstase rostit din poarta închisorii, după eliberarea condiţionată pentru fapte de corupţie, se pare că a aprins rău minţile pesediştilor. Revenirea la votul pe liste a fost primită cu braţele deschise de foştii colegi de partid, unii dintre ei anunţând deja că lucrează intens la un proiect pe această temă. Proiectul s-ar putea să aibă mare priză chiar şi printre aleşii Opoziţiei, unii dintre ei preferând să sufle şi-n iaurt, după ce s-au fript cu uninominalul. Între noi fie vorba, despre ce vot uninominal mai discutăm, când Parlamentul a devenit unul gonflabil, în care numărul de locuri se dilată la redistribuire, cu alegerea a câte doi sau chiar trei deputaţi pe un colegiu?
Despre alegerile parlamentare anticipate încă nu s-a pronunţat nimeni, însă e de aşteptat ca, într-o formă sau alta, acestea să fie provocate după alegerile prezidenţiale din această toamnă. Deja, prezidenţiabilul liberal Iohannis a anunţat că şi-ar dori schimbarea configuraţiei parlamentare după chipul şi asemănarea sa, în cazul în care va câştiga alegerile. Semn că nici el nu a înţeles mare lucru din politica distructivă a ultimilor ani, promovată de preşedintele jucător Traian Băsescu.
Ce nu a spus Adrian Năstase şi se pare că au anticipat deja reprezentanţii PSD a fost ordonanţa lui Dragnea privind libera migraţiune a aleşilor, de la un partid la altul. Un fenomen care, dacă ne aducem bine aminte, a fost semnalat pentru prima oară la scară naţională tot în timpul guvernării Năstase, în 2000-2004. Baronii locali – termen inventat tot în acea perioadă, de la Cozmâncă, la Oprişan şi la regretatul Sechelariu, îşi făceau un titlu de glorie din depăşirea planului cincinal la racolat primari de la alte partide. Brevetat de PSD, fenomenul a fost perfecţionat de PDL, mijloacele de constrângere fiind cam aceleaşi: momirea cu fonduri publice şi sperietoarea dosarelor penale întocmite de DNA. Pe atunci, Liviu Dragnea era doar un luptător declarat pentru reforma administraţiei publice locale, însă izolat în propriul partid şi eclipsat de marii strategi ai partidului, precum Hrebenciuc sau Dâncu. Astăzi, prin ordonanţa privind migraţia politică, Liviu Dragnea vine să dinamiteze, culmea, o lege adoptată tot de majoritatea PSD de la finalul lui 2004 şi intrată în vigoare doi ani mai târziu. O lege care şi-a dorit să facă puţină ordine în politica românească, dar care nu s-a dovedit decât un mare fiasco. Aceasta întrucât modificările privind statutul aleşilor a pornit din start ca un act discriminatoriu, limitându-se doar la primari şi consilieri locali, fără a-i lua în calcul pe parlamentari. Unde mai pui că pentru stoparea migraţiei politice milita prin 2012 chiar Victor Ponta, care vedea în acest flagel cel mai mare rău al politici româneşti! Astăzi, nu mai e. Ba chiar, migraţia ar putea fi benefică. Până la urmă, cine a avut de trecut de la un partid la altul, a putut-o face şi până acum. Iar cazul lui Boc de la Cluj, este elocvent. În restul teritoriului, este ştiut faptul că mulţi primari joacă la unul sau mai multe capete, de susţinerea lor depinzând, în cele din urmă, alegerea parlamentarilor sau chiar a preşedintelui. Iar dacă unii mizează să dea marea lovitură în următoarele 45 de zile, s-ar putea să-i prindă toamna cerşind votul unei adunături de independenţi.