C.N. PSD – acţiune bifată, ocazie ratată

În mod normal, aşa cum s-a mai afirmat, atât de către jurnalişti şi analişti, dar chiar şi de voci aparţinând social-democraţilor, rezultatul (dezastruos – faţă de sondaje, potenţialul şi speranţele din interiorul partidului) înregistrat de PSD la cele mai recente alegeri prezidenţiale ar fi impus convocarea, într-un termen foarte scurt, a unui congres al formaţiunii. În care congres, tot normal, să se dezbată cauzele înfrângerii şi să cadă capetele vinovate, începând cu cel al lui „el lider maximo”.Numai că acel vizat în mod deosebit, adică Victor Ponta, deşi mai puţin de substanţă decât predecesorii săi zburaţi din preşedinţie la evenimente similare, s-a dovedit a fi mai viclean ca ei, temporizând lucrurile, amânând congresul cu aproape un an, perioadă suficientă de timp pentru a-şi prezerva funcţia, atât prin atu-ul continuării cu orice preţ a rămânerii ca premier, cât şi prin consolidarea poziţiei în cadrul partidului.
În asemenea circumstanţe, Consiliul Naţional al PSD, desfăşurat la finele săptămânii trecute, rămâne o simplă acţiune bifată. Dar şi una ratată în ceea ce priveşte şansa unor reale democratizări şi reformări a acestei formaţiuni.
În primul rând, datorită ascunderii sub preş a cauzelor pierderii prezidenţialelor, prin formulări de genul „nu e nimic de reproşat, nimănui”, sau invocând perceperea PSD drept comunist.
În al doilea rând, prin simulacrul de alegeri pentru funcţia de preşedinte al CN. În cursa pentru aceasta, din vreo cinci „negri” cu adevărat mititei (unii dintre ei, şi cu „zurgălăi”), a rămas doar...una. Deloc întâmplător, cea mai puţin potenţial periculoasă pentru Ponta. Ca acesta să fie şi mai liniştit, chiar şi CN devine doar un for de dezbatere ideologică...
În al treilea rând, prin interpretarea unei telenovele: nimeni n-a luat în serios „tragedia” că Victor Ponta ar fi jucat cu mandatul pe masă şi ar fi fost dispus să renunţe la el la dacă amendamentele propuse de dânsul la statutul partidului privind pierderea funcţiilor politice şi/sau numite în cazul celor cu probleme în justiţie n-ar fi aprobate. Nimeni n-a luat în serios, pentru că, în ciuda mârâielilor şi nemulţumirilor, era evident că aproape toţi vor vota pentru, drept care lucrările CN s-au desfăşurat sub binecunoscuta lozincă „ciocul mic”.La acest capitol ar fi de subliniat că Ponta a părut a fi mai ataşat primei „iubiri”, adică procuraturii, decât politicii:dacă în cazul celor condamnaţi lucrurile sunt clare, când e vorba doar de inculpări, arestări şi trimiteri în judecată, ar trebui să acţioneze prezumţia de nevinovăţie, nu?
Indubitabil, PSD are mari probleme – de la ratarea de-acum tradiţională a Cotroceniului, până la înmulţirea exponenţială a clienţilor justiţiei. Consiliul Naţional putea fi şansa unui început de reformă – prin dezbateri sincere, bărbăteşti, chiar dureroase, punându-se degetul pe rănile reale, prin alegeri corecte şi vizând întreaga conducere a partidului. Ocazia a fost irosită. Drept care, peste un an, electoratul ar putea taxa şi mai dur pe social-democraţi.