Campioni la furat căciula

 

 

Tare ne mai place nouă, românilor, să ne plângem. Motive avem mereu, căutăm vinovaţi pentru faptele noastre şi aruncăm mereu pisica în curtea vecinului. Suntem campioni în ale lamentărilor, facem o catastrofă din orice fleac şi nu reuşim să ne ţinem firea. Ne plac şi bârfele şi mereu stăm cu ochii pe alţii, mai puţin pe noi. Suntem buni la coterii şi cumetrii, ne băgăm ca musca-n borşul altuia şi ne place să răscolim în mizerie.

Când vine vorba despre performanţă ori rezultate, ba nu avem condiţii, ba alţii sunt nedrepţi cu noi şi alta ar fi treaba dacă...

Starea asta de lehamite a românilor se vede în toate segmentele. Şomerii se plâng că nu au locuri de muncă, dar nici nu ar munci în orice condiţii. Primele întrebări pe care la adresează eventualilor angajatori sunt legate de leafă, de alte beneficii şi de zilele libere. Puţin spun ce ştiu să facă şi cum pot obţine rezultatele cu care se laudă. Sunt total demotivaţi şi nu ştiu decât să vorbească despre cât de prost le merge în viaţa de zi cu zi. În timp firmele ce plâng că nu găsesc oameni pe care să-i plătească, şomerii se plâng că n-au noroc, că nu găesc nimic de lucru, să statul nu are grija lor. Zău? Eu cred că are, ba poate cam prea mult. Să luăm, spre exemplu, cazul absolvenţilor. Abia au terminat şcoala, n-au muncit o secundă, dar sunt pe listă la ajutoarele de stat, în loc să-i preocupe un viitor job. Evident, banii vin din buzunarele noastre. La fel şi cu ajutoarele sociale, care parcă sunt aruncate într-o gaură neagră. Prea ne-am obişnuit cu pomenile şi nu cred că este bine deloc. În aceste condiţii este foarte clar de ce românii deschid toate clasamentele legate de sărăcie, toate listele cu tot felul de nenorociri.

Nu există câştig fără muncă, fără pricepere şi fără dorinţa de a învinge. Cum este să fii printre ultimii ştim. Se vede în viaţa de zi cu zi, în rezultatele financiare, în plan social, în politică. Mai este să înţelegem cum putem ajunge printre primii, dar pentru asta trebuie să ne dorim şi să renunţăm la a ne mai fura singuri căciula. Cei din politică ar trebui să-şi respecte promisiunile, să pună osul la treabă şi să aibă demnitatea de a părăsi posturile în care nu mai sunt doriţi sau pe care nu le mai pot onora. Elevii ar trebui să înţeleagă că nu vor avea niciodată joburi de top dacă abia trec bacalaureatul, iar profesorii nu vor fi respectaţi dacă vor intra în sălile de curs cu fiţuici, ori de la examenul de titularizare cu note sub 5 şi totuşi continuă să predea. În schimb, suntem artişti la a da sfaturi. Le putem predica şi altora, însă doar după ce ne-am câştigat respectul profesional, lucru greu pentru mulţi români. Avem nevoie de mai mult curaj în a ne exprima, în a ne vinde calităţile şi mai multă determinare atunci când vine vorba de performanţă. Altfel, nu vom face altceva decât să îngroşăm corul bocitoarelor de care toţi s-au săturat.

Maura Anghel