Ce molimă cumplită a lovit primarii?
Dimensiune font:
Mie, unul, nu mi-ar place să fiu primar. Am petrecut ore destule în cabinete de asemenea demnitari (ca jurnalist) şi ştiu câtă muncă înseamnă, câtă responsabilitate, câte riscuri sunt, cât de mult te sacrifici ca persoană, dacă vrei, într-adevăr, să meargă lucrurile bine.
Dar, în acelaşi timp, dacă s-ar întâmpla să fiu, nu cred că m-aş abate o clipă de la normele şi legile sub semnul cărora trebuie să se desfăşoare activitatea ocupantul unei asemenea funcţii. Din două motive: în primul rând din corectitudine şi respect faţă de mine, dar, încă şi mai important, fiind pe deplin conştient de investiţia făcută în mine de către cei care m-au votat, investiţie care trebuie să genereze o responsabilitate şi o onestitate ireproşabile.
Plecând de la aceste afirmaţii, cu atât mai greu îmi este să înţeleg ce se întâmplă, mai ales în ultima vreme, printre şi cu primarii din România. Nu putem vorbi de cazuri izolate, de excepţii de la regulă, ci de o adevărată şi devastatoare epidemie. Cei din această categorie care au fost reţinuţi, arestaţi, urmăriţi penal, trimişi în judecată constituie o listă care dă fiori, ridică serioase semne de întrebare, şi prin dimensiunile ei, şi prin „greutatea” unor nume – referirile fiind la mai-marii administraţiei locale din oraşe importante, precum Constanţa, Bacău, Craiova, Cluj-Napoca, Piatra Neamţ, Târgovişte, Slatina, (foarte recent, s-a adăugat şi Iaşi) dar şi altele, ca Beiuş sau Rădăuţi, asta ca să nu mai fac trimitere la cei din comune, că mi-ar trebui spaţiu dublu.
Şi, staţi aşa, că asta nu e totul. Numai anul trecut, 17 preşedinţi de consilii judeţene au fost arestaţi, urmăriţi penal sau trimişi în judecată, şi nici în 2015 situaţia nu e mai roz.
Pe ansamblu, imagine de coşmar. Păstrând, în cazurile fără condamnare definitivă, prezumţia de nevinovăţie, apar mai mult decât fireşti întrebările: oare mai este cineva cinstit în ţara asta? Dacă fenomenul are asemenea amploare, cum să ne mai mire că bilanţul general al ţării e unul negativ?
Sinonimul pentru primar este edil, care vine din antichitatea romană, unde se referea la magistratul care supraveghea edificiile şi instalaţiile publice, care se ocupa de aprovizionare etc. Şi poate pentru că, astăzi, fişa postului unui edil este cu totul alta, mult mai amplă, apelativul pentru această funcţie a devenit şi mai important decât acela de magistrat. Astăzi, primarii sunt demnitari! Adică, dacă nu e clar, persoane care exercită funcţii de demnitate publică, având obligaţia să-şi desfăşoare activitatea conform principiilor legalităţii, transparenţei, responsabilităţii, exemplului personal şi al loialităţii.
Vorbe frumoase, nu? Nu! Obligaţii minime.
Problema nu e dacă DNA şi justiţia vor face curat şi pe acest palier. Ci că trebuie întreprins ceva ca în aceste demnităţi (şi în multe altele) să ajungă oameni curaţi, care să rămână astfel şi pe parcursul mandatului. Să fie asta o dorinţă sub semnul utopiei?
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau