Chicii şi chicele de viţă nouă (II)

Pentru cei care nu au citit prima parte a acestui mini-serial, aduc aminte că chicii & chicele sunt cei care preferă, propagă şi încearcă a impune prostul gust, proasta calitate, proasta creştere (punctul de plecare fiind, desigur, termenul de kitsch).
După ce am făcut trimitere la ce beau şi mănâncă ipochimenele cu pricina (neapărat cu degetul mic întins, acesta din urmă dotat şi cu o unghie lungă, utilă pentru curăţat dinţii şi urechile), să vedem cu ce se mândresc.
Mai întâi de toate, cu imobilul. O casă făcută după planuri fanteziste, botezată, musai vilă, nu foarte bine izolată fonic şi termic (utilizat fiind în exces de economie rigipsul), dar neapărat dotată cu un balcon, din care să se vadă minunata privelişte a balconului vecinului. Pe lângă aceasta, prin curte, oarece chioşcuri şi grătare, iar vara, desigur, o piscină. Înlăuntru, o adunătură de mobilier, acoperit cu pernuţe, ţarţamuri şi briz-briz-uri, dacă se poate şi oleacă de jacuzzi, plus, că e trendy, o sală de „tras la fiare”, plasme cât mai multe şi mai mari, tot soiul de electrocasnice nu atât strict necesare, ci bune să ia ochii şi graiul potenţialilor oaspeţi, milieuri, statuete, flori de plastic fără număr.
Apoi, cu automobilul. Neapărat „marcă de marcă” (preferate fiind BMW, Opel, Audi, chiar dacă ele provin din cimitirele occidentale de maşini), că Dacia nu e de nasul lor, şi tot neapărat, mai ales la drum lung, asezonat şi cu staţie de „băieţi deştepţi”, prin care să afle/comunice dacă pe şosele se află echipaje de poliţie rutieră - soluţie preferată mai ales de exemplarele macho, care, în loc să respecte limita de viteză şi celelalte indicatoare din trafic, preferă să fenteze „organele”.
Urmează, firesc, mobilul. Adică telefonul mobil. Dacă nu se poate un iPhone 5 Black Diamond (care e două milioane şi jumătate de euroi), face impresie bună şi un iPhone Princess Plus (la „numai” vreo 120.000 euro). Cu huse cât mai fistichii, dacă se poate şi cu cristale Svarovschi, cu aplicaţii cât mai multe şi, obligatoriu, mereu la ureche, chiar şi când sau mai ales când posesorul este la volan - chiar dacă legea interzice, ba chiar pedepseşte asta, iar un handsfree e doar vreo 50 de euro.
Ar urma, normal, trecerea în revistă a comportamentelor exemplarelor din „specia” ce face subiectul acestor rânduri. Aici lucrurile se pot rezolva mult mai simplu, întrucât se potriveşte de minune parafraza unei cunoscute zicale: „chiciul nu e chici destul, până nu e şi fudul”. Dar, la acest capitol, lista nu ar fi completă dacă aroganţei nu i-am adăuga tupeul, suficienţa, sfertodoctismul, vulgaritatea, agresivitatea şi altele asemenea, care, însumate, constituie arsenalul aproape imbatabil al categoriei.
Vestea proastă ar fi că specia se înmulţeşte exponenţial. Vestea bună este că această înmulţire nu va dura mult: pe de o parte, sunt tot mai greu de făcut banii negri (din care trăieşte, în majoritate, categoria); pe de alta, întreţinerea unor vile sau căscioare denumite vile începe să depăşească posibilităţile chicilor & chicelor.