Cine face primul pas spre România lucrului bine făcut?

Deşi mulţi îl vedeau ca pe un preşedinte-marionetă, despre care presa va scrie, probabil, la depunerea jurământului şi, cel mult, la bilanţul de sfârşit de an, preşedintele Klaus Iohannis pare să-şi fi luat în serios rolul de şef al statului. Poate puţin cam prea în serios, ar spune alţii, după ce s-a înfipt printre primii în rândul oficialităţilor care au luat parte la marşul antiterorism de la Paris, fiind tot printre primii, dacă nu chiar singurul şef de stat care în ziua asasinatului din Oraşul Luminilor a adoptat eticheta „Je suis Charlie”, în semn de solidaritate cu victimele jurnaliştilor de la săptămânalul francez care şi-au făcut un titlu de glorie din satirizarea Islamului. Participarea la mitingul de la Paris a fost doar unul dintre punctele de pe agenda încărcată a lui Iohannis. Amintim doar că, de la începutul anului, noul preşedinte a bifat deja prezidarea unei şedinţe de CSM, a avut întâlniri cu premierul şi alţi membri ai Guvernului, şi-a programat vizite în străinătate, primind chiar vizita unui emisar al Statelor Unite.
Din punct de vedere politic însă, poate cea mai importantă întâlnire care ar trebui menţionată ar fi cea organizată la Cotroceni cu liderii partidelor parlamentare. Deşi tema principală de discuţie a fost acordul pentru finanţarea Apărării, subiecte la fel de importante şi, totodată, sensibile, au fost ridicate de participanţii la discuţii. Astfel, dincolo de ameninţările la ordinea zilei ce ţin de exacerbarea actelor de terorism sau de conflictul ucrainean, pericolul principal la adresa României ar putea veni, din nou, din plan intern. Astfel, aşteptăm din partea partidelor politice, dacă nu un acord imediat, măcar discuţii concrete despre modificarea Constituţiei. Nu în sensul protejării intereselor unor persoane, cum s-a făcut până acum, ci de stabilire clară a direcţiei şi a instituţiilor fundamentale ale statului. Mai pe înţeles, stabilirea clară a formei de guvernământ, a raporturilor dintre principalele puteri şi a regimului imunităţilor. Chiar dacă este dureros, chiar dacă unele subiecte vor suscita discuţii aprinse, actuala ambiguitate nu mai poate continua. Un alt subiect important ar fi modificarea legislaţiei electorale. Aparent legată de modificarea Constituţiei, legea privind alegerea deputaţilor şi senatorilor, de pildă, ar putea fi realizată printr-un simplu act de voinţă politică. De la iniţiatori şi până la principalul promotor, Traian Băsescu, toţi politicienii au constatat eşecul pe care surogatul de vot uninominal l-a înregistrat asupra reformei clasei politice. Pretinsa responsabilizare a alesului faţă de alegători s-a dovedit o minciună la fel de gogonată precum sloganul „Să trăiţi bine”, în vreme ce partidele s-a dovedit că nu reprezintă nimic fără liderii-locomotivă. Dovada acestor eşecuri o reprezintă intrarea în Casa Poporului a partidului-OTV sau apariţia noţiunii de Parlament gonflabil, al cărui număr de membri se strânge sau se dilată de la legislatură la alta. Nu în ultimul rând, poate că atât Iohannis, cât mai cu seamă Victor Ponta, ar trebui să ia în serios stoparea migraţiei politice, aşa cum au promis. Ar fi, poate, primii paşi pentru o României a lucrului bine făcut. Altfel, unii se vor întreba în continuare de ce au pierdut alegerile, iar peste doi-trei ani ne vom găsi în acelaşi stadiu, al pactelor şi acordurilor pentru reforme şi autostrăzi-fantomă.