Cine-i ia locul lui Vadim?
Dimensiune font:
Vestea neaşteptată a morţii lui Corneliu Vadim Tudor a făcut deja înconjurul ţării şi al televiziunilor. Cum era de aşteptat, subiectul a fost tratat nu atât pe plan politic, ci a fost preluat aproape exclusiv de presa tabloidă, domeniu în care Tribunul se afundase în ultima perioadă. De altfel, o serie de televiziuni l-au transformat aproape în invitat permanent, românii având ocazia să afle despre vasta cultură generală a lui Vadim mai mult din emisiunea „Te pui cu blondele”, decât din activitatea sa politică şi parlamentară. Pentru aducere aminte însă, poate ar trebui menţionat, măcar în treacăt, faptul că Vadim a fost timp de trei mandate parlamentar, la un moment dat chiar vicepreşedinte al Senatului, liderul PRM fiind la un pas de preşedinţia ţării în 2000, când a pierdut în faţa lui Ion Iliescu. Eram chiar la începutul activităţii jurnalistice, când odată cu ajungerea lui Vadim Tudor în turul doi a fost brevetată sintagma „răul cel mic”, perpetuată, de atunci, la următoarele scrutine. Ca într-o veritabilă „democraţie”, s-au oţărât atunci la noi şefii cancelariilor occidentale, au sărit în sus ambasadori şi lideri de organizaţii cu caracter etnic, prin care România era deja pusă la zid pentru alegerile făcute. E drept, pe atunci nu eram nici membri NATO, negocierile cu UE erau încă departe, iar românii abia se chinuiau să călătorească liber prin Europa. Prin urmare, orice palmă în plus era bifată cu litere roşii în parcursul nostru european.
Ce s-ar fi întâmplat oare dacă alegerile erau lăsate într-adevăr libere? Unde ar fi fost România acum? Ar fi umplut Vadim puşcăriile cu cei pe care îi arăta fără ezitare cu degetul? Greu de spus.
Unul dintre următorii şefi de stat a promis ţepe în Piaţa Revoluţiei şi nu s-a întâmplat nimic. Mai mult, astăzi pozează în unificatorul României cu Republica Moldova, un alt subiect drag lui Vadim, din nou, fără să se întâmple nimic. A sărit vehement împotriva ridicării de moschei pentru comunitatea musulmană şi nu am văzut să se revolte cancelariile occidentale, ba dimpotrivă. Unii l-au susţinut şi chiar aplaudat pentru „victoria” a la Pirus de la referendumul din 2012.
Astăzi, Vadim nu mai e. Şi-a trăit viaţa în stilul propriu, fără a accepta să-i impună cineva direcţia. A luptat cu ungurii, cu americanii şi cu ruşii, fără să-i pese de critici. Unii spun că din grandomanie, alţii din naţionalism sau poate chiar din convingere. Odată cu el, probabil va dispărea PRM şi un stil de politică pe care alţii îl consideră astăzi nociv pentru democraţia din România. Sunt sigur însă că, aşa cum televiziunile tabloide se bat astăzi pe segmentul de public al hulitului Dan Diaconescu, tot aşa alţii abia aşteaptă să-i ia locul tribunului Vadim. Căci - nu-i aşa? -, naţionalismul nu mai e chiar atât de nociv dacă faci parte din familia corectă politic. Iar exemple în jurul nostru avem destule.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau