Cine seamănă vânt, culege...cicloane. Desigur, americane!

 Dorian OBREJA

Dacă, în cel din urmă deceniu, în plan intern, în această perioadă, media nu găseşte alt subiect mai însemnat decât acela de a-i deplânge pe cei care revin din vacanţe (în special de pe Valea Prahovei) cu o viteză aproape comparabilă cu cea a melcilor, în ceea ce priveşte evenimentele de pe alte meridiane, a devenit o obişnuinţă exprimarea empatiei faţă de „săracii americani”, supuşi vitregiilor naturii.

Expresia „săracii americani” ar trebui puţin percepută şi utilizată mai nuanţat. Pentru că, de vitregiile amintite (ca şi de alte vitregii, datorate politicienilor), suferă, cu adevărat, doar americanii săraci. Cei bogaţi, cu proprietăţi imobiliare prin toate colţurile lumii, îşi fac agenda în aşa fel, încât să se afle locurile potrivite la momentele potrivite, circumstanţe în care dau nas în nas doar cu vânturi menite a mângâia obrajii, şi nu cu cele ce iau pe sus acoperişurile...

Referindu-mă doar la cel de al doilea subiect, cel extren, subliniez că nici acest an nu face excepţie. Presa (străină) a inventat chiar un titlu de natură a creşte vânzările şi/sau audienţa, afirmând că „o bombă ciclonică loveşte Statele Unite ale Americii”, şi oferind şi argumente, de la cele mai exotice, precum faptul că unele părţi ale căderilor de apă de la Niagara au îngheţat, continuând cu acelea că pe plajele din statul Massachusetts au fost găsiţi trei rechini – morţi ca urmare a unei crize cardiace generată de şocul termic -, că patinoare au trebuit să fie închise, şi sfârşind, într-o ordine inversată logic, cu înregistrarea unor temperaturi de minus 42 de grade la Saskatoon (se spune că e mai frig pe coasta de Est a SUA decât pe planeta Marte...), cu căderea de zăpadă în Florida după o absenţă a acesteia de aproape trei decenii, încetiniri sau blocări ale circulaţiei pe anumite porţiuni sau pene de energie electrică afectând zeci de mii de locuinţe. În fine, au început deja să se contabilizeze şi victime omeneşti, fie sub formă de morţi, fie de persoane, deocamdată, dispărute.

În ansamblu, un tablou mai mult decât sumbru. Care, din nefericire, nu numai că se repetă de la an la an, dar se şi agravează de la un an la altul.

Înainte de a fi deplânşi, americanii ar trebui întrebaţi de ce nu au protestat, aşa convingător cum ştiu ei să o facă, anul trecut în vară, atunci când actualul locatar principal de la Casa Albă a luat decizia de a retrage ţara pe care o conduce din Acordul de la Paris privind schimbările climatice, în circumstanţele în care SUA sunt al doilea mare poluator al lumii, cu 18 la sută din totalul noxelor emise. Căci, probabil, nu se mai îndoieşte nimeni de faptul că cele ce se întâmplă, actualmente, pe continentul nord-american, reprezintă consecinţa directă a încălzirii globale.

Nici în alte zone, nici de partea aceasta a Oceanului Atlantic lucrurile nu stau mai bine. Natura e dată peste cap. Frigul, care ar fi necesar pentru eradicarea bolilor şi dăunătorilor în regnurile vegetal şi animal, lipsesc sau întârzie nepermis de mult. Lipsesc, de asemenea, precipitaţiile îndestulătoare, mai ales sub formă de zăpadă, ce să (şi) protejeze culturile.

Interesele economice şi politice pun tot mai mult Terra sub semnul unui viitor din ce în ce mai sumbru.