Cine vrea răul (în) PSD?

În urmă cu mai bine de două luni, scriam, sub titlul „Social-democraţia:din lacul inculpatului, în puţul condamnatului”, despre cele ce se întâmplau, la acea vreme, în, încă, cel mai mare partid din ţara noastră. Încheiam rândurile cu pricina printr-un soi de scenariu SF, notând că „fostul lider era doar inculpat, cel actual e condamnat; mergând pe această „logică”, se poate face supoziţia că următorul va aparţine categoriei celor care îşi execută pedeapsa”.
A trecut ceva timp de atunci, suficient, din punct de vedere normal, ca nişte minţi să raţioneze şi, apoi, acţioneze. Infirmând, desigur, „logica” mai sus amintită. Dar ceva se întâmplă în PSD, ceva greu de explicat, greu de înţeles iar, prin previzibilele consecinţe, şi mai greu de iertat pentru susţinătorii stângii. Parcă ceva paralizează voinţa ce ar trebui să dicteze o altă cale. Să fie, oare, o simplă şi, poate, falsă percepţie, sau, cine ştie?, jocurile de culise sunt mult mai complicate şi mai perverse decât s-ar crede?
Mai treacă-meargă faptul că Liviu Dragnea a fost desemnat/ales drept interimar, ca soluţie de avarie. Dar devenirea sa, pe zi ce trece tot mai mult, drept (aproape) unicul candidat la şefia partidului pune serios pe gânduri. Foarte interesantă retragerea, la numai o zi după intrarea în cursă, a lui Robert Negoiţă. Încă şi mai interesantă rămânerea, deocamdată, a lui Daniel Savu, fost ofiţer SRI. Unde e competiţia, unde e democraţia?
Subliniam, şi în urmă cu două luni, că PSD pare a fi în criză de valori. Iată că, acum, cine credeţi că parcă s-ar face ecou acestor consideraţii? Ei bine, tocmai „monstrul sacru” al social-democraţilor, care a afirmat că, la Congresul planificat săptămâna viitoare, nu va susţine pe nimeni, adăugând că „au dispărut nişte figuri dominante”, dar şi promiţând că, atunci, va spune mai mult. Acelaşi Ion Iliescu a criticat metoda propusă pentru alegerea viitorului lider PSD (prin votul tuturor membrilor de partid!), asemănând-o cu una dintre măsurile luate de Ceauşescu.
Să fie, oare, Iliescu singura voce – şi minte – lucidă din PSD?Dacă răspunsul este unul afirmativ, situaţia e tragică. Pentru că, după cum am mai spus şi cu alte prilejuri, nu e vorba de un oarecare partid, ci de cel îl care îşi pun speranţele toţi cei de stânga, de un partid aflat la guvernare, care ar trebui să fie exemplul cel mai bun de înţelepciune şi raţiune.
Un apropiat al lui Ion Iliescu, senatorul Şerban Nicolae, care îşi anunţase intenţia de a candida, ia în calcul renunţarea, acuzând faptul că organizarea alegerilor este „profund viciată”. Dacă da, de către cine? Şi, mai ales, cu ce scop? La ultima întrebare răspunsul cel mai simplist ar fi acela care să evidenţieze favorizarea lui Liviu Dragnea şi şubrezirea şi mai puternică a lui Victor Ponta, ale cărui zile ca premier par a fi tot mai numărate. Dar există şi opinii că s-ar urmări, de fapt, slăbirea PSD. Ceea ce s-ar şi putea întâmpla, dacă membrii de partid şi chiar liderii vor avea comportamentul din ultimele luni...