Cioloş, investitorii francezi şi extremismul

Invitaţie la extremism. Aşa ar putea fi interpretată noua aserţiune a premierului Dacian Cioloş cu privire la mediul investiţional românesc, expusă şefilor de companii franceze, în cadrul vizitei efectuate de acesta în Hexagon. Fără a prezenta nişte măsuri coerente de ordin economic, ci doar nişte statistici seci, extrase din studiile cunoscute deja la nivel european, singurul argument pe care tehnocratul Cioloş l-a găsit pentru atragerea investitorilor francezi a fost că România e o ţară stabilă şi „singura din Europa Centrală şi de Est în care nu veţi găsi în mediul politic partide extremiste”. Partide care, la o adică, ar putea avea reacţii necontrolate cu privire ace priveşte deciziile politice sau economice. Nu tu nimic despre fiscalitate, despre încurajarea mediului antreprenorial, ci doar despre lipsa extremismului. Atât ne caracterizează pe noi, ca ţară membră de şapte ani a Uniunii Europene.
La auzul acestei veşti, cred că, în curând, echipele de consilieri ai lui Hollande au intrat în fibrilaţie, iar în economia franceză a început deja marea migraţie a capitalurilor spre malurile Dâmboviţei. Dorind să scape de Le Pen al lor, probabil că francezii îşi fac masiv rezervări la avion, găsind oportunităţi nebănuite în ţara în care Vadim a trecut demult la cele veşnice.
Oare acesta este motivul pentru care, timp de un sfert de secol, investitorii au avut reţineri faţă de România? Partidele extremiste? Dacă da, atunci care ar fi acestea? Dacă-mi aduc eu aminte, PRM nu a mai prins Parlamentul de vreo două legislaturi, iar alte încercări de resuscitare a acestui filon, prin personaje ca Becali, Dan Diaconescu sau Miron Cozma nu au făcut decât, cel mult, subiectul unor emisiuni şi publicaţii de gen tabloid.
Surprinzător sau nu, dispariţia „extremismului” în România a coincis cu intrarea în Uniunea Europeană şi cu vărsarea către scumpul nostru plai mioritic a unui purcoi de bani pe proiecte de autostrăzi şi investiţii fantomă, dar şi spre buzunarul generos al unor ONG-işti cu carnet de partid. În această perioadă s-au dat marile tunuri prin comisiile de retrocedări şi despăgubiri pe sute de milioane de euro, în care marii baroni şi prinţi moştenitori nerecunoscuţi de istorie şi-au trecut în patrimoniu pădurile şi fâneţele patriei, şcoli şi instituţii spitaliceşti, cu tot cu drumurile de acces către acestea. Întâmplător sau nu, printre cei acuzaţi găsim primari, şefi de consilii judeţene şi parlamentari, dar nu de la PRM, ci de la PSD, PNL şi alte formaţiuni desprinse din acestea. Prin urmare, dacă e să vorbim de „extremişti”, poate aici ar trebui să-i căutăm.
Şi n-ar fi rău ca, data viitoare, când primul-ministru mai stă de vorbă cu greii Europei, să le spună că din Vama Borş până la Iaşi camioanele nu mai parcurg o distanţă de 500 de km în 16 ore, ci în maximum 5, aşa cum se circulă pe autostrăzile extremiştilor din Ungaria. Că de la Bucureşti la Suceava, spre exemplu, trenul cu investitori nu are întârzieri de şase ore la prima ninsoare mai serioasă şi că, odată ajunşi la destinaţie, primarul nu le mai cere „tainul” şi-i trimite înapoi, cu coada-ntre picioare. Abia atunci vom spune că s-a terminat cu „extremismul” în România. Sau, cel puţin, cu hoţia dusă la extrem...