Cocoşul galic pare tot mai puţin impunător
Dimensiune font:
Foarte sintetic, ştirea de duminică seara anunţa că „Emmanuel Macron (reprezentant al formaţiunii „En Marche!”) a fost ales preşedinte al Franţei, cu 65,9 la sută, conform estimărilor unei instituţii de sondaj, învingând-o pe Marine Le Pen (candidata Frontului Naţional), care a fi obţinut 34,1 la sută”.
Un final deloc neaşteptat al alegerilor din „Galia”; potrivit comentatorilor avizaţi, deşi nu a reuşit, pe perioada campaniei, să reoncilieze ţara, Macron, supranumit „Obama francez” (prietenii ştiu de ce...), deşi, în ziua încheierii campaniei, au fost publicate documente care ar fi putut să-l piardă, candidatul teoretic centrist – dar beneficiind de sprijinul masiv, chiar decisiv al stângii – a învins. şi, cum o mână spală pe alta, iar amândouă – obrazul, Macron, încă înainte de ziua alegerilor, a anunţat că s-a şi decis „in petto” (în secret) asupra celui care va conduce, la indicaţiile sale, cabinetul; „pe surse”, printre numele vehiculate se numărau cele ale lui Francois Hollande (al cărui ministru Macron a fost!), dar şi Francois Bayrou sau Sylvie Goulard (posibil ca, până la apariţia acestor rânduri, să aflăm secretul...
De reţinut o declaraţie făcută de învingător încă înainte de finalul campaniei: „Cei cinci ani care urmează vor fi eminamente atipici. Dacă voi câştiga, voi fi cel mai tânăr preşedinte al celei de a V-a Republici (39 de ani!!!, n.m., D.O.), şi în fruntea unei forţe politice („En Marche!, n.m., D.O.), care nu exista în urmă cu un an. Voi fi acolo (la Palatul Elysee, n.m., D.O.), pentru că vremurile sunt extraordinare şi deci eu nu voi avea parte de o stare de graţie, eu nu voi putea prezida precum s-a făcut începând din 1958 (când şi-a început primul mandat Charles de Gaulle, n.m., D.O.)”.
În acelaşi timp, de reţinut şi alte aspecte. În ciuda „unei părţi a presei” (din Franţa, dar nu numai), care proclamă o victorie zdrobitoare a lui Macron, să nu uităm a lua în calcul absenteismul, de circa 25 la sută (cel mai mare de după prezidenţialele din 1969), dar şi numărul record de buletine de vot necompletate şi nule, de aproximativ 12 la sută (faţă de 6,4 la sută, procentul înregistrat în acelaşi an 1969); în asemenea condiţii, rămâne de calculat, şi nu e complicat, câţi dintre francezi l-au votat cu adevărat pe Macron...
În afara consideraţiilor pur politice, aş mai adăuga una, de natură carismatico-estetică: de o vreme, reprezentantul cocoşului galic la Palatul Elysee parcă devine tot mai puţin impunător. După personaje care impresionau (şi) prin ţinută, precum De Gaulle, Pompidou, Giscard d’Estaing, Mitterand sau Chirac, au urmat unele situate parcă la polul opus. Dar, până la urmă, nu asta e important, pot fi surprize de tot felul. Aşa încât nu-mi rămâne decât să închei citând un vers dintr-o melodie a unui cântăreţ francez: «On verra bien ce que l’avenir nous reservera», şi să sperăm că va fi bine. Pentru Franţa, UE şi, de ce nu?, România!
P.S. «Normal», în funcţia de cocoş galic suprem era greu, dacă nu imposibil, de ales o femeie...
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau