Cooperativa plagiatului

Periodic, în presa locală şi naţională, apar articole care reflectă mizeriile care se petrec în spatele gratiilor, dincolo de ochiul presei şi al statisticilor oficiale. Din nefericire, o ultimă astfel de informaţie vine de la Iaşi, unde un deţinut a fost sodomizat în cel mai brutal mod de colegii de celulă. Nu este locul şi nici spaţiul potrivit aici pentru a detalia ororile pe care procurorii le-au descris cu lux de amănunte în dosarul deschis pe această temă, episodul venind după o altă atrocitate, petrecută în aceeaşi unitate de detenţie, soldată cu un dublu asasinat, tot între colegi de celulă. Ceea ce şochează în aceste cazuri nu reprezintă însă cruzimea actelor comise, într-un loc în care, de cele mai multe ori, viaţa bate filmul. Şochează lipsa de reacţie a autorităţilor penitenciare sau, aşa cum s-a întâmplat într-unul dintre cazurile menţionate mai sus, răspunsuri halucinante, prin care vinovate sunt victimele, care nu au ţipat. Aceste imagini se suprapun noianului de condamnări la CEDO pentru condiţiile din sistemul penitenciar românesc. Sunt întru totul de acord că puşcăria nu trebuie să fie nici vreo pensiune de odihnă, nici vreun sanatoriu, unde cei închişi să nu simtă faptul că, în cele din urmă trebuie să ispăşească o pedeapsă în nişte condiţii restrictive, diferite ce cele din libertate. Când puşcăria transformă însă infractorii în animale, parcă începe să te strângă în spate gândul că, la un moment dat, acestea vor fi lăsate în libertate.
Aceste aspecte contrastează flagrant însă cu ştirile privind condiţiile de care beneficiază după gratii marii rechini ai tranziţiei. Astfel, nu mai devreme de acum câteva săptămâni, presa centrală ni-l prezenta pe fostul acţionar al Clubului Dinamo, Cristi Borcea, a cărui celulă ar fi dotată cu bandă de alergat sau televizor cu plasmă. Unde mai pui că, între timp, a lăsat gravidă şi o starletă de modă, în condiţiile în care acces la camera intimă nu are, potrivit legii, decât nevasta.
Tot presa centrală vorbea şi despre ieşeanul Fenechiu, care, închis în Penitenciarul din Vaslui, se respectă cu pui la rotisor la masă şi cu permisii de sărbători. Dincolo de aceste privilegii, ultima găselniţă pentru a fenta puşcăria este scrisul de cărţi. Astfel, Fenechiu a devenit după gratii inventator, în vreme ce Copos – expert în turism şi… relaţii matrimoniale. Gigi Becali nici nu s-a mai sinchisit să scrie ceva, beneficiind de clemenţa magistraţilor după ce a fost doar coautor la cinci cărţi, potrivit propriilor spuse, „ca pâinea caldă”.
Iar dacă despre luxul din penitenciare nu s-a autosesizat nimeni, plasând totul în sfera legendelor urbane, cu chiu cu vai s-au urnit, mai marii-Justiţiei, în privinţa operelor puşcăriaşilor. Şefii CSM au spus că vor analiza, vor verifica, iar taurul de coarne a fost luat de noul ministru al Justiţiei care a propus abrogarea articolului din lege care permite fentarea sistemului penitenciar prin redactarea de cărţi pe bandă rulantă. Ultima ştire de pe acest front vine din partea Guvernului, care a găsit de cuviinţă suspendarea temporară a efectelor acestor prevederi, până în toamnă. Despre modificarea în Parlament a respectivei legi, nici nu a mai avut curaj să o propună cineva, anticipând, probabil, rezultatul.
Or, într-o ţară în care până şi zilele de puşcărie se fură, într-o cooperativă a plagiatului ce uneşte deţinuţi, academicieni şi magistraţi şi parlamentari, ce speranţe să mai ai?