Criza refugiaţilor – veche de când lumea
Dimensiune font:
Agenţiile transmit aproape permanent un flux de ştiri legat de aşa-numita criză a refugiaţilor. Informaţiile variază de la cele cu tentă vădit războinică – „Aviaţia militară siriană bombardează poziţiile teroriste din zona Palmira”, „Rusia a trimis patru avioane de luptă în Siria” -, la cele din zona diplomaţiei la nivel înalt – „Şeful Pentagonului şi ministrul rus al Apărării au discutat despre conflictul sirian” -, dar oferă şi o imagine asupra extinderii şi globalizării (mai exact, extinderii la scara întregii Europe) subiectului – „Ungaria acuză Croaţia de încălcarea suveranităţii şi ar putea bloca aderarea acesteia la spaţiul Schengen”, „Sute de refugiaţia, împiedicaţi de forţele turce să meargă în Grecia, au plecat spre Bulgaria”, „Cehia intenţionează să se apere în faţa justiţiei europene împotriva cotelor obligatorii de refugiaţi” – nefiind omise nici accentele dramatice – „O fetiţă siriană de cinci ani s-a înecat într-un naufragiu în largul Greciei”. Aflăm chiar şi lucruri aparent paradoxale: „Ministrul olandez de Externe spune că probabil este un avantaj că România nu este în Schengen”, ori că (asta conform publicaţiei Daily Expres) „România şi Bulgaria intenţionează să se folosească de criza migranţilor, negociind acceptarea cotelor de refugiaţia în schimbul accesului la zona Schengen”.
Opiniile, începând de la analişti, politicieni şi jurnalişti şi terminând cu cele ale oamenilor obişnuiţi, exprimate pe reţelele de socializare, se împart, tranşant, în două mari categorii: unii deplâng ceea ce se întâmplă şi se declară solidari cu migranţii, alţii consideră criza refugiaţilor ca fiind, mai mult sau mai puţin, o invazie musulmană (sau chiar teroristă) organizată, şi susţin tot felul de măsuri de combatere a acesteia, printre care ridicarea unor „ziduri” la graniţa unor ţări (capitol la care excelează îndeosebi Ungaria).
De fapt, problema/criza migranţilor nu este, câtuşi de puţin, un subiect nou. Dacă e să luăm în calcul ultima jumătate de veac, trebuie să ne aducem aminte de exodurile din Coreea, Vietnam sau Afganistan. Iar dacă restrângem perioada la intervalul unui sfert de secol, e cu neputinţă să nu ne aducem aminte de masiva plecare a locuitorilor unor ţări est-estice către zări considerate mai bune. În acelaşi timp, putem lărgi foarte mult perioada, făcând vorbire despre adevărata invadare a celor două Americi de către europeni, petrecută în urmă cu secole.
Subiectul, prin urmare, nu e nou, după cum nici abordarea lui ori reacţiile la el nu sunt noi. Numai că, din păcate, asistăm la tradiţionalizarea unui mod de tratare: mai toată lumea este preocupată de efecte, când, dacă s-ar privi lucrurile cu realism şi, mai ales, cu dorinţa de a le rezolva, ar trebui găsite şi aplicate soluţii vizând adevăratele cauze. Altfel, nu se va întâmpla decât ca fenomenul să se repete periodic, lăsând răni de neşters şi în destine individuale, dar, cu deosebire, în cele ale unor popoare...
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau