Cum şi-a pierdut Naşul ciubucul

Mare tristeţe mare în rândurile controlorilor CFR! Noul Guvern le-a dat dat călătorii gratis la toţi studenţii şi le-a tăiat din gheşefturi celor cunoscuţi ca şi Naşul! Sau cel puţin aşa i se spunea pe vremea când îmi construiam eu viitorul în amfiteatre. Măsura este foarte bună şi va ajuta cu siguranţă mulţi tineri.

 

Cunosc personal studenţi care ajung cu greu acasă nu neapărat din cauza distanţei şi a timpului petrecut pe drum, ci şi fiindcă buzunarul nu le permite. Călătoriile cu trenul nu sunt foarte ieftine în România, iar preţurile nu justifică deloc calitatea serviciilor. Iarna îngheţi prin multe vagoane, vara te sufoci, iar dacă apelezi la serviciile vreunei curse mai de Doamne Ajută stai cu genunchii la gură fiindcă spaţiul dintre scaune permite doar strecurarea unei reviste.

Vestea cu gratuitatea mi-a amintit de o întâmplare din anii studenţiei de pe urma căreia am devenit un cetăţean foarte responsabil. Imediat ce mi-am rezolvat problema cazării în cămin (cu greu şi cu multe relaţii, ca şi acum) am vrut să trag o fugă până acasă, să mai iau unele, altele. Planurile au fost oarecum modificate de o petrecere prelungită, din cauza căreia (reţineţi, a petrecerii, nu a mea că am uitat să privesc la ceas) am ajuns în gară tocmai în momentul în care locomotiva scotea primul şuierat ce anunţa călătoria spre casă. Amicii m-au urcat în tren în viteză, m-au asigurat că nu va fi nicio problemă că Naşul are grijă de toţi şi gata, la drum! La scurt timp a venit şi controlorul şi cred că am fost singura persoană din tren care n-a îndrăznit să-i strecoare cei cinci lei, cât era pe atunci mita pentru o călătorie, şi care i-a cerut, jenată, să-i taie bilet. Cu scuzele de rigoare şi spre uimirea Naşului care s-a văzut şters de la porţiune de o studentă conştiincioasă (neancorată în practicile vremii, ar spune alţii). Vă spun cu maximă sinceritate că mi-a fost o ruşine maximă şi de atunci m-am asigurat mereu că am bilet în buzunat. Îmi dădea mie un anumit confort psihologic! Asta în timp ce mulţi colegi de-ai mei, uneori majoritatea, făceau chetă şi-i achitau Naşului o sumă care rareori se apropăia de valoarea corectă a călătoriei. Unii se distrau făcând asta, dar foarte mulţi dintre ei chiar nu aveau bani. Ei bine, pentru ei şi pentru toţi cei care acum şi-au văzut rezolvată problema transportului către casă, către conferinţe, către prieteni din alte localităţi ori pur şi simplu către destinaţiile dorite şi nevăzute, măsura Guvernului este foarte bună.

Dacă ar fi ca promisiunile să se îndeplinească, în scurt timp vom vedea şi sprijin antreprenorial pentru tineri, şi mentori care să-i susţină, şi multe alte facilităţi de care ar fi bine să se bucure. Credite bancare, ajutor în lansarea unui start-up, susţinere în formarea academică, toate sună bine. Este momentul ca tinerii din România să îşi consolideze aici o carieră, să nu mai plece peste hotare din cauza lipsei de perspective, să nu le mai ducem dorul şi să ne plângem că nu avem specialişti. şi uite că un bilet gratis de tren poate fi un prim pas – nu ştii niciodată cum se va încheia o călătorie a unui tânăr pe care nu ar fi făcut-o din lipsa unei sume echivalente poate cu un pachet de ţigări al controlului de tren. Naşule, nu fi supărat, ciubucul tău va fi reinvestit!

Maura Anghel