Cum şi-a rupt Dorel lopata

Nouă luni, atât a trecut de când pe strada Eternitate s-a produs o minune. În doar o noapte a fost asfaltată strada, spre marea bucurie a şoferilor şi a oamenilor ce stau în zonă. Reţeta a continuat în stilul românesc şi bucuria a dat în scârbă la scurt timp, după ce muncitorii de la o firmă de utilităţi au spart bitumul proaspăt turnat ca să tragă nişte cabluri, apoi să repare o avarie. Oamenii au tras apoi nădejde că vor fi reparate şi trotuarele, care au fost tivite cu borduri noi, înalte. Lucrările au lăsat în urmă mizerie mare – pietriş, cărămizi sparte, praf care s-a transformat într-un noroi gros la fiecare picătură de apă de ploaie. Muncitorii au dispărut de parcă nici nu ar fi trecut vreodată pe strada Eternitate. În urmă au rămas gropi pe care bruma de zăpadă din iarnă le-a acoperit, spre bucuria ortopezilor şi necazul celor care au ajuns cu luxaţii la spital.

Citeşte şi De ce nu ştiu copiii să se bucure?

Între timp, echipele s-au apcat de lucru. Au găurit din nou insulele de asfalt abandonate şi au distrus tot ce se putea distruge. Pe strada care face legătura cu aeroportul nu se poate merge pe trotuare. Oamenii merg pe şosea, atunci când pot fiindcă este foarte aglomerat, iar traficul este sufocat de maşinile parcate aiurea. Unde mai pui că de câteva zile sapă din nou şi au blocat aproape toate ieşirile dintr-un bloc. Muncitorii dorm pe hârleţ şi sunt preocupaţi doar de pauza de masă. În rest fumează şi spun bancuri. Cu alte cuvinte, e groaznic, o bătaie de joc cum rareori mi-a fost să văd!
Probleme sunt, de fapt, în tot Iaşul. Nu este stradă pe care să nu fie măcar o groapă, o bordură şubredă sau vreo pungă de gunoi. Lumea se supără, cei care trebuie să facă ordine tac. Anunţă termene de finalizare pentru lucrări care se prelungesc la nesfârşit, deschid şantiere peste şantiere chiar şi la proiecte de curând încheiate, cum ar fi pasajul de pe Independenţei. Ce fel de oameni au muncit acolo de trebuie din nou scobit pământul şi consolidată lucrarea care a costat o groază de bani? Şi de ce nu-i întreabă nimeni pe cei care au făcut treabă de mântuială?
Sunt comune în Moldova care arată foarte bine, aproape nu îţi vine să crezi că minunea se întâmplă în mediul rural. Piscine şi parcuri, străzi ca în palmă, şcoli frumoase şi te întrebi cum de se poate. Totul ţine de oameni şi dacă lor le pasă, sfinţesc şi locul. Dacă nu, lasă banii să li se strecoare printre degete pentru proiecte care îi aduc la nevroză pe oameni. Domnilor, mai este un an până la alegeri. Nu care cumva să cereţi voturi că s-ar putea să primiţi în schimb bucăţile de asfalt care zac pe străzile pe care oamenii îşi rup picioarele.

 

Sau să deveniţi subiect de bancuri, aşa cum este celebrul Dorel de la nepriceperea căruia ni se trag toate nenorocirile casnice sau din zona urbanistică.

Maura ANGHEL