De ce unii trebuie să fie hoţi, iar noi să fim proşti?

Aşa, la o primă vedere, ţara noastră, scuzată fie-mi expresia, pare o vacă bună de muls. Are atâta lapte, ca să rămânem în zona asta, cât să-şi sature toţi locuitorii şi să mai dea şi la alţii.
Ei, dar când te apropii mai mult de realitate, constaţi că lucrurile sunt foarte departe de a sta aşa. Oare de ce?
Simplu. Pentru că, mai întâi, „vaca” e mulsă, cu mare spor şi enormă lăcomie, de reprezentanţi ai politicienilor şi ai mediului de afaceri. Aşa că, atunci când ajungem şi noi la rând, găsim ţâţa dezumflată şi rămânem cu buza umflată!
Suntem, adică, în ingrata ipostază a fraierilor (ca să nu spun chiar proştilor).Cum am da-o şi cum am face-o, tot noi ieşim în pagubă. Acum vreun cincinal, liderii portocalii (ajunge-ar să scrie cărţi – la răcoare), ne-au procopsit cu o creştere de TVA. Cine a tras ponoasele? Noi.
În această perioadă, se părea că am scăpat de acest destin. În mai debutează scăderea TVA la produse alimentare. Da, ţi-ai găsit? Presa semnalează tot mai insistent că mulţi comercianţi intenţionează să crească preţurile înainte de 1 mai, sau că deja au şi făcut acest lucru - în unele cazuri, chiar cu 30 la sută!, şi se dau exemple la o specialitate de carne de porc, scumpită de la 14, la 18 lei, dar şi la unele legume şi fructe; nici apa minerală n-a fost uitată, şi, ca să revenim la...vacă, şi laptele.
Vă veţi întreba care e sensul. E unul profund. Profund imoral. Creşterea preţurilor înainte de scăderea TVA va avea ca efect sporirea profiturilor. Şi uite-aşa, iarăşi noi vom fi ţepuiţi, fiindcă, desigur, trebuie ca fraierii să plătească mereu şi mereu.
Bine, veţi continua şirul întrebărilor, dar ce face statul? Fiindcă, deşi creşterea preţurilor nu e ilegală, rămâne, totuşi, imorală, ori treaba statului ar fi şi respectarea celei dintâi, şi a celei de a doua. Am scris „ar fi”, pentru că, de fapt, statul este ocupat de cu totul alte probleme. Validând, încă o dată, adevărul conţinut de zicala „s-a scremut un munte şi s-a născut un şoricel”, statul, adică mult-prea-eternizatul actual executiv, a muncit zi şi noapte şi a dat o lege care va propulsa, desigur, România, şi încă de îndată, în rândul celor mai dezvoltate economic ţări. Ce lege?Aceea cu impozitarea bacşişurilor...
Nu zice şi nu ţine nimeni, până la urmă, să ne întoarcem la regimul mercurialelor, la controlul absolut şi discreţionar al statului în privinţa preţurilor. Dar parcă nici în cealaltă extremă nu e bine. Pentru noi, căci pentru hoţi mereu a fost, este şi va fi bine.
Avem parlamentari cât pentru vreo trei ţări, un guvern şi el cam umflat, un preşedinte proaspăt şi odihnit, sau proaspăt odihnit – reprezentând, toţi, o parte a statului, plătiţi, toţi, din banii noştri.
Aşa încât avem pe deplin şi dreptul să-i întrebăm, scurt şi ferm: măi bibicilor, dar pe noi cine ne apără de hoţi? Că, dacă voi nu o faceţi, ar putea exista suspiciunea rezonabilă de complicitate, şi DNA abia aşteaptă noi muşterii!