Doctorate, bufniţe şi dosare penale

Interesantă turnura pe care au luat-o ultimele declaraţii ale deputatului Sebastian Ghiţă. De la o simplă remarcă făcută cu privire la şefa DNA Laura Corduţa Kovesi, transformată în autodenunţ, acesta a stârnit un întreg tsunami. Am putea spune chiar o isterie naţională împotriva doctorilor, ale căror patalamale sunt girate de un for al cărui acronim este atât de greu de pronunţat, că ţi se încurcă limba-n gură.
Promovat în partid şi în Parlament de prietenul „baschetbalist” Victor Ponta, deputatul Ghiţă a intrat în atenţia DNA în urma unor acuzaţii de spălare de bani, ca tot omul de afaceri care se respectă în România: un contract de achiziţii de lucrări cu statul, pe un proiect de infrastructură. Nimeni nu mai vorbeşte însă despre acest lucru, ci despre acuzele făcute de influentul IT-ist şi patron de televiziune făcute în buza parchetului ori instanţelor de judecată. În încercarea de a-şi salva propria piele, deputatul Ghiţă a început să toarne tot: despre prietenii şi relaţii, despre combinaţii şi întâlniri secrete, despre care, altminteri, nu ar fi transpirat niciodată nimic.
Cum am fi aflat, astfel, că Ponta şi Codruţa au avut întâlniri „informale” la domeniul dintre vii al mogulului Ghiţă? Cum am fi auzit noi despre bufniţele aurite pe care şi le făceau unii altora, în vreme ce la televizor numai nu îşi scoteau ochii unul altuia?
Dar, cum bufniţă la bufniţă nu-şi scoate ochii, tot aşa fac şi politicienii noştri. Că doar oameni sunt, nu-i aşa? Ziua dau declaraţii războinice prin emisiuni, iar seara stau la şpriţuri în bodegi şi locuri ferite de ochii lumii.
Nu ştim cât sâmbure de adevăr putem pune pe declaraţiile unui inculpat dintr-un dosar penal. Cert este însă că, aşa cum fără fum nu iese foc, instituţiile statului au acum vârtos de treabă, să ia la puricat acuzele de plagiat formulate la adresa şefei DNA, aşa cum vedem că se întâmplă cu alţi potentaţi ai zilei. La urma urmei, dacă ditamai ministrul Gabriel Oprea a căzut pe o acuzaţie aşa de banală, cu ce ar fi mai prejos un procuror, fie el şi cel mai mediatizat la ora actuală?
Aceasta pare a fi adevăratul război care se duce la astăzi în România: nu împotriva marilor corupţi, nu a celor care au devalizat bugetul statului, ci a celor care au copiat la teza de doctorat. O acuzaţie care la început părea una banală, ce te putea lăsa, cel mult, fără mult râvnitul titlu de doctor, se transformă instant în dosar penal pentru corupţie şi trafic de influenţă. Chiar ne şi întrebăm, câteodată, la ce le folosesc acestor oameni titluri peste titluri şi înalte şcoli pe care să le bifeze în CV-urile şi-aşa stufoase.
Nu mai este vorba de nişte bani la salariu, aşa cum ne închipuim în cazul unui simplu funcţionar. În cazul lui Ponta, spre exemplu, se pune în discuţie calitatea de avocat, fără de care nu ar fi beneficiat de contracte grase cu statul prin firma casei de avocatură a prietenului Şova, spre exemplu. Acum, dovedirea plagiatului pentru Codruţa Kovesi, probabil că ar atrage alte repercusiuni. Deja, am văzut că unii politicieni certaţi cu legea flutură intens ideea unor liste de proscrişi create în afara ţării, acolo unde Codruţa Kovesi şi DNA, în ansamblul său, se bucură, nu-i aşa, de susţinere maximă. Ne mai întrebăm, aşadar, cui ar folosi nu doar schimbarea din funcţie a Codruţei, ci o scădere a credibilităţii justiţiei în ansamblul său, în prag de alegeri parlamentare?
Deja, prin Iaşi, partidele s-au grăbit să îşi anunţe listele de candidaţi, pe care regăsim aceleaşi personaje, cu una sau mai multe condamnări definitive la activ. Vor sări acestea în sus la auzul veşti că un procuror şef va fi dovedit vreodată de plagiat? Rămâne de văzut. Deocamdată, vedem cum un distins academician ieşean a demisionat de la şefia CNATDCU – uite că mi-am amintit! - Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, nedorind, probabil, să gireze un război care nu e al său. Ca observaţie, acesta s-a format pe băncile Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, al cărui simbol este tot... bufniţa. Unii spun că este simbolul înţelepciunii, alţii, al serviciilor secrete. O fi vreo coincidenţă?