Fantoma lui Boc la Palatul Victoria

Tocmai ce salutam, mai zilele trecute, iniţiativele guvernului privind reducerea TVA, că premierul Victor Ponta şi membrii propriului Cabinet dau iarăşi cu bâta-n baltă. Astfel, nici nu s-au răcit bine declaraţiile privind intenţia tăierii TVA la alimente sau la apa de la robinet, că premierul Ponta a mers mai departe în lupta sa împotriva evaziunii fiscale, cerând şi impozitarea bacşişului. Başca, la câteva zile, colegi de-ai dânsului din Parlament au venit cu propunerea de a impozita şi darul de nuntă, considerate adevărate surse de bani negri şi de îmbogăţire nejustificată a românilor. Nu spunem că principiul, în sine, nu este unul rău, ci dimpotrivă. Atât subsemnatul, asemenea altor români cu frică de stat şi de Cel de Sus, suntem de părere că orice venit trebuie impozitat, mai ales când acesta este urmare a unei activităţi comerciale. Prin urmare, consider în continuare că nu e normal să stai cu biciul doar pe marii comercianţi şi să-i obligi să respecte normele europene, în vreme ce samsarii să facă în continuare legea în pieţe, vânzând fără bon fiscal portocale şi carne mai ceva decât decât hipermarketurile, cu întregul lanţ al evaziunii – importator – distribuitor – vânzător. Unii au sărit de fund în sus, prin 2009-2010, atunci când un ministru al Agriculturii, printre puţinii cu şcoală în domeniu, propunea ca toţi tarabagiii să dea bon fiscal sau, măcar, să fie înregistraţi ca persoane juridice. Sunt sigur că, dacă o astfel de lege ar fi pusă în practică, samsarii ar fi primii care s-ar conforma. Aşa cum şi-au scos repejor certificat de producător, vânzând zeci de tone de cartofi pe an de pe jumătate de hectar de teren declarat în acte, aşa şi-ar scoate şi PFA, SRL sau altă entitate plătitoare de taxe şi impozite.
Mai apoi, premierul Boc însuşi a stârnit o adevărată isterie printre membrii celei mai numeroase minorităţi din România, atunci când a propus, în plină criză şi căutare de bani la buget, impozitarea maneliştilor. Ni-i şi imaginam atunci pe Guţă şi Salam declarând banii aruncaţi fără număr pe scenă pe la nunţile interlopilor sau pe Catanga mergând cu sutienul doldora de lovele la ghişeul Fiscului. Toată lumea a râs atunci de Boc, adăugându-i o nouă picătură în paharul gafelor care avea să-l debarce de la Palatul Victoria.
Propunerile de astăzi ale premierului Victor Ponta şi ale colegilor de partid ai domniei sale nu se deosebesc însă cu mult de cele ale pedelistului Boc. În goana după bani şi după imagine, acesta riscă să repete gafele celui pe care l-a înfierat atâta amar de vreme. Am înţeles-o pe asta cu reducerea TVA la alimente, am înţeles şi loteria bonurilor fiscale, dublată de controalele ANAF şi închiderea magazinelor evazioniste. Supralicitarea însă pe acest palier tinde să ducă în ridicol adevăratele raţiuni pentru care astfel de măsuri au fost aprobate: conformarea voluntară la plata impozitelor, care nu se poate face nici prin taxe speciale, nici prin băgarea mâinii în mod samavolnic în buzunarul românului, fie că vorbim aici de darul de nuntă ori de pomana de îngropăciune. Până una alta, poate ar trebui ca inspectorii să mai iasă din birouri şi în afara campaniilor televizate şi să meargă la sursa evaziunii, pe care o ştiu prea bine. Să vadă motivele pentru care comercianţii scumpesc produsele înainte de scăderea TVA şi unde se duce profitul. Să meargă pe 1 mai pe litoral şi să vadă câte bonuri eliberează hotelierii şi proprietarii de cluburi şi terase, şi abia apoi să caute chelneriţele prin buzunare după bacşişuri. Altfel, şefii ANAF, în frunte cu miniştrii şi premierul, se pot duce liniştiţi pe urmele lui Boc şi, vă asigur, nu va plânge nimeni după ei.