Finanţarea partidelor – subiect gras sau intangibil?

Contradicţia dintre „unde dai” şi „unde crapă” este, în această perioadă, mai acută (dar şi mai gravă!) ca oricând.
Instituţiile abilitate să ancheteze au „aruncat năvodul” pentru a prinde oarece persoane, cele mai multe din zona politică – până nu demult intangibile -, bănuite sau acuzate de tot soiul de infracţiuni. Cei vizaţi, din dorinţa de a scăpa cât mai ieftin, toarnă. Dincolo de „mărunţişuri” – că X a primit o mită de milioane de euro, că Y şi-a folosit funcţia de ministru pentru a da tunuri etc., se configurează, tot mai evident, realitatea că parte din sumele ce reprezentau furăciuni ajungeau să finanţeze partidele, îndeosebi în vremea alegerilor.
Nu e ceva nou. Într-un raport al Curţii de Conturi se arăta că, în campania electorală din 2004, „partidele parlamentare au încălcat legea finanţării, primind fonduri ilegale – donaţii din partea unor firme cu datorii la buget şi firme cu capital de stat”. Dacă ar fi fost să se caute şi găsească şi donaţiile cu bani negri, s-ar fi produs un cutremur. Dar, după acel raport, s-a aşternut liniştea.Nu e nici un motiv să credem că, la alegerile din 2009, 2012 şi 2014, fenomenul nu s-a repetat şi chiar amplificat. Dar cine naiba are curajul să facă săpături în profunzime?
Acum, însă, situaţia pare mai favorabilă unui deznodământ pe măsura faptelor. Un fost ministru, un fost primar (ambii, portocalii) şi un om de afaceri recunosc a fi făcut „donaţii”. Iar fostul număr doi al fostului regim subliniază, şi mai tranşant-revoltător: ”Nu este un secret, aşa se finanţează campaniile electorale, de ce vă faceţi că nu ştiţi”. Mai important, justiţia e pe val, nimic şi nimeni nu pare a o putea opri. Cu excepţia politicienilor – trebuie avut curajul de a afirma aceasta. Aceştia îşi iau măsurile de rigoare pentru a se proteja. În paralel, se încearcă ştergerea cât mai multor urme incriminatorii din trecut şi, pentru mai mare siguranţă, punerea batistei pe ţambal în cazul acestui subiect. Ba, şi mai rău, asistăm la o tentativă de spălare a imaginii clasei politice:se preconizează ca, pe viitor, finanţarea campaniilor electorale să se realizeze cu bani de la stat. Adică de la populaţie, ceea ce ar însemna ca politicienii să ne bage şi mai adânc mâinile în buzunare, pentru a ne lua bani şi legal, nu doar prin furăciuni! Dacă la asta adăugăm şi o aberaţie – înfiinţarea unor partide cu un număr de 3 (trei!) membri, apoi să te ţii jaf...
Dacă justiţia e cu adevărat independentă, poate să o demonstreze pe dată, mergând până la capăt în chestiunea finanţării ilegale şi cu bani negri a partidelor – în campanii, dar nu numai. Mi-e teamă, însă, pe cât de „gras” e subiectul, pe atât e şi intangibil:tehnic, pentru că nu sunt atâţia procurori câţi ar trebui pentru a dezvălui în întregime caracatiţa, nu sunt atâtea celule în arestul preventiv sau în puşcării;moral (vorba vine), pentru că, aproape cert, clasa politică ar fi decimată, îndeosebi la vârf. Doar n-o să lăsăm ţara fără conducători...