Frăţia ruso-germană dictează iar Europei?
Dimensiune font:
Printre lucrurile bune care se pot spune despre omenire nu se numără, din nefericire, acela că ar pune foarte mare preţ pe memorie. S-a spus, cu foarte mare dreptate, că „cei care uită trecutul sunt condamnaţi să îl repete”;prin extindere şi generalizare, s-a născut axioma conform căreia „cei care nu pot învăţa din istorie sunt condamnaţi să o repete”.În context, s-a remarcat, pe cât de amar-ironic, pe atât de corect, că „Hegel a avut dreptate când a spus că învăţăm din istorie că omul nu poate învăţa niciodată nimic din istorie”.
Pe 23 august 1939, la Moscova, se semna pactul cunoscut sub numele de Ribbentrop-Molotov. Oficial, era un tratat de neagresiune. Între cele două părţi, desigur. Pentru ca agresiunea împotriva terţilor să se desfăşoare nestingherită. O săptămână mai târziu, Germania invada o parte a Poloniei, iar după încă alte două săptămâni, Uniunea Sovietică ocupa partea rămasă liberă din aceeaşi ţară. În iunie anul următor, ameninţată fiind cu războiul de către URSS, România se vede nevoită să cedeze Basarabia şi Bucovina de nord.
A învăţat cineva ceva din această neagră pagină de istorie? Până în urmă cu o vreme, se putea afirma că da, dar, de un timp încoace, devine din ce în ce mai evident că nu.
De vreo doi ani, s-au acutizat problemele în Ucraina. Nimic surprinzător, într-un stat format, în mare parte, din petice „împrumutate” cu forţa de la vecini, precum Crimeea şi Donbasul – de la ruşi, Bucovina, Herţa şi sudul Basarabiei - de la români, Rutenia – de la slovaci, zona de nord-vest – de la polonezi. Nimic surprinzător, într-o epocă în care se doreşte şi se face totul pentru re-împărţirea zonelor de influenţă (vizându-se, îndeosebi, pieţe de desfacere şi consum, mână de lucru ieftină). Tensiunile şi conflictele au escaladat tot mai mult, zona devenind un focar primejdios pentru vecini, dar nu numai.
În aceste circumstanţe, e întemeiată dorinţa stingerii sau măcar îngheţării focarului pe calea unor negocieri. Numai că, la ultimele dintre acestea, desfăşurate la Minsk, în afară de Ucraina şi Rusia, apariţia Germaniei şi Franţei a surprins şi pus pe gânduri. De ce nu ONU, de ce nu Consiliul de Securitate, de ce nu OSCE?Simplu, pentru că relaţiile economice dintre ultimele două ţări, dar mai ales Germania, şi cea condusă de Putin sunt prioritare! Într-un asemenea context, chestiunea ucraineană pare mai puţin însemnată, nenumăratele victime şi imensele pagube fiind contabilizate la capitolul „colaterale”. Mai important decât tot şi toate este ca afacerile să continue, gazul şi cărbunele să meargă spre vest, iar băncile de acolo să-şi recupereze uriaşele credite luate de ruşi.
Deşi au trecut doar 75 de ani de la Pactul Ribbentrop-Molotov, mulţi parcă i-au uitat sau par dispuşi să-i uite lecţia. Ţinând cont de adevărul că „istoria se repetă pe ea însăşi, mai întâi ca o tragedie, apoi ca o farsă”, dar şi de ciclicitate, ar trebui să ne aşteptăm ca, după farsa de la Minsk, să urmeze o tragedie?
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau