Generaţia fără cheie la gât

 

Am tot scris în ultima vreme despre oamenii prinşi între două lumi, despre nostalgiile epocii de aur, despre tinerii care astăzi învaţă cum să slujească mâine alte ţări care le oferă o viaţă mai bună, despre căpşunari, despre mame rupte de copii. Am scris despre olimpici, despre chiulangii, despre profesori buni şi mai puţin buni şi am tot tras cu ochiul la temerari. Mai tineri, mai copţi, mai cu experienţă sau fără, la cei care, urmându-şi un vis ori mânaţi de o clipă de nebunie au schimbat total macazul, au aruncat haina de corporatist ori sacoul de banal angajat şi au pornit afaceri pe cont propiriu.

Am văzut idei care mai de care mai interesante, unele chiar hazlii. De la softuri de făcut ordine în casă până la programe de aranjat şosete, de la bibliotecă pentru corporatişti până furnizori de fructe pentru multinaţionale, de la reciclat deşeuri şi până la confecţionarea de haine de lux din resturi de pânză, toate au avut succes. Desigur că profitul este pe măsura muncii şi a investiţiei, însă şi a curajului şi credinţei că totul va fi bine şi că se poate trăi şi altfel decât cu cheia de gât. Daaa, aţi înţeles bine, despre cheia de la biroul din care visezi că într-o zi vei fi mare şi tare, că vei putea folosi întreaga experienţă în a te creşte pe tine şi contul tău, de la biroul în care vacanţele la care râvneşti răsfoind pliante ori siteuri de turism chiar sunt reale şi nu se ascund după oftaturi financiare.

Am mare respect pentru cei care ştiu a respira corect şi îşi întinde aripile dincolo de linia orizontului, iar tinerii din Generaţia business pot fi model pentru orice, oricând. La polul opus sunt bătrâneii care refuză să se lupte cu timpul şi peste care zilele nu trec, ci zboară împlinindu-şi proiecte la care alţii nici măcar nu au îndrăznit să viseze. Am văzut doamne în vârstă defilând cu graţie pe podiumurile de modă, domni respectabili dansând pe scene publice şi recitând cuplete savuroase, oameni pentru care niciodată nu e prea târziu să facă lucruri noi. Ei nu au fost niciodată generaţia cu cheia de gât fiind nu au permis nimănui să le sufoce dorinţele. şi dacă tot am vorbit de drumuri îndărăt în timp, dacă vă decideţi vreodată să vă căutaţi visele pierdute, scoateţi rucsacul din dulap, scuturaţi-l de praf, aruncaţi şi sacoul de corporatist şi porniţi la drum. Niciodată nu se ştie ce vă aşteaptă la finalul drumului ales cu inima.

Maura ANGHEL