Graţiere, amnistie sau dezincriminare?

Când toată ţara e cu ochii pe generalul Coldea şi pe dezvăluirile în lanţ făcute de fugarul Sebastian Ghiţă, proaspăt instalatul guvern PSD a iniţiat un proiect de ordonanţă privind graţierea şi amnistia, ignorând în acest sens toate semnalele venite din spaţiul public. Mai mult, deşi par încropite pe fugă, propunerile sunt vehiculate de multă vreme în spaţiul public. Acum însă, Guvernul Dragnea-Grindeanu a găsit de cuviinţă să le readucă în discuţie, însă nu prin emiterea unei ordonanţe de Guvern, aşa cum se dorea iniţial, ci prin lansarea proiectelor în dezbatere publică. Să fi fost de vină pentru această amânare prezenţa preşedintelui Iohannis la şedinţa de guvern de ieri? Nu ştim. De acest lucru a părut surprins inclusiv premierul Grindeanu, care a spus că a aflat de prezenţa şefului statului de la serviciile de pază. Un semn clar că, pe undeva, există o mare sensibilitate pe acest subiect. Mai mult, chiar în timp ce preşedintele Iohannis dădea asigurări că nu vor exista ordonanţe guvernamentale pe subiectul amnistiei şi graţierii, din partea magistraţilor veneau mesaje contradictorii, care anunţau trimiterea respectivelor proiecte spre consultare şi avizare, cu termen până la începutul săptămânii viitoare.
Din nou, o dovadă de coerenţă instituţională la început de mandat guvernamental, în care principalele puteri în stat îşi dau cu şutul pe sub masă una alteia. Preşedintele prezidează şedinţe de Guvern fără ştirea premierului, Justiţia se consideră îngrădită de Executiv, totul sub oblăduirea unui Parlament care vrea cu tot dinadinsul să îşi ia ţara înapoi, odată cu alcătuirea unei majorităţi confortabile.
Să luăm însă pe rând propunerile avansate de PSD şi ALDE, aruncate spre dezbatere publică din scara avionului spre Casa Albă. Până la urmă, graţierea în forma propusă de iniţiatori, dacă ar fi să-l credem şi pe ministrul Justiţiei, îi exclude pe corupţi, violatori, criminali ori alte categorii de autori ai unor infracţiuni grave. Prin urmare, cine este deja în puşcărie pentru astfel de fapte, să-şi ia gândul de la clemenţă. Adevărata dezbatere se duce însă nu pe nişte măsuri punctuale, aşa cum ar trebui să fie amnistia şi graţierea, ci pe încercarea de modificare a Codului Penal, în sensul dezincriminării unor infracţiuni sau, cel puţin, diluarea pedepselor pentru acestea şi îngreunarea urmăririi penale. Cum ar fi conflictul de interese ori abuzul în serviciu, de pildă. De aici şi ofuscarea şefilor de la Parchetul General ori de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
După cum ştim, la momentul la care Liviu Dragnea era condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare în dosarul Referendumul, s-a pus întrebarea dacă „folosirea influenţei sau a autorităţii de către o persoană care deţine o funcţie de conducere într-un partid politic, în scopul obţinerii pentru sine sau altul de foloase necuvenite” - acuzaţia principală – poate fi o infracţiune asimilată actelor de corupţie sau nu. De asemenea, apar noi dubii cu privire la limita prejudiciului până la care o infracţiune poate fi încadrată la categoria „abuz în serviciu”, care dă fiori multor primari şi şefi de instituţii, cu prevederea că acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Iată, aşadar, o sumedenie de întrebări la care responsabilii din Justiţie, dar în primul rând iniţiatorii, în frunte cu Liviu Dragnea şi premierul Sorin Grindeanu, ar trebui să ne ofere nişte răspunsuri clare. Probabil că le vom primi după întoarcerea de la întâlnirea cu „Marele licurici” de la Casa Albă. Poate că după ce vor da mâna cu Donald Trump, vor vedea într-o lumină nouă şi România, şi corupţii şi lupta unora cu anticorupţia.