Greva bolnavilor din spitale

 

Dacă n-ar fi fost greva medicilor poate că multora nu le-ar fi trecut prin minte să afle cu ce lefuri pleacă acasă personalul medical, iar când au aflat nu le-au mai plâns deloc de milă. Oamenii halatelor albe nu sunt atât de sărmani pe cât se plâng a fi şi nici condiţiile de muncă nu sunt atât de mizere cum spun ei. În multe spitale din ţară s-au făcut renovări pe bani grei, s-au adus aparate performante (păcat că multe stau prin subsoluri), s-au amenajat spaţii de lucru numai bune pentru a dat de capăt bolilor, însă oricât de mult s-ar investi în ziduri şi dotări totul rămâne la stadiul de non-valoare dacă atitudinea nu se va schimba.

O amică de-a mea mi s-a plâns ieri de comportamentul medicilor dintr-un spital din nordul ţării. Spital mare, boieri dumneavoastră, nu un dispensar amărât de ţară, unde medicii au nevoie nu de lefuri mai mari, ci de o atitudine frumoasă în relaţia cu bolnavul. Este greu de crezut cum unui pacient internat la Chirurgie i s-a oferit, în lipsa paturilor, o saltea pe jos, la fel cum este greu de crezut atitudinea cadrelor medicale care urlau în neştire că un jurnalist şi-a permis să scrie despre lefurile lor, de altfel publice, postate pe siteul unităţii medicale, fiind plătite din bani noştri. Adică şi ai mei. E greu de crezut cum medicul de gardă care a internat un diabet a primit zâmbind plicul cu bani chiar de la intrare, apoi suduia de mama focului că i-a fost deranjată liniştea.

Zenul este important pentru purtătorul fiecărui halat alb, altfel nu pricepem de ce într-un alt spital, dintr-un alt judeţ, bolnavii stau cu orele pe la cabinete, iar când reuşesc totuşi să pătrundă în sanctuarul aducător de sănătate sunt plimbaţi de la un specialist la altul, ca la final să ajungă la primul purtător de parafă. Nu sunt scene desprinse din comedii absurde, ci situaţii pe care mulţi oameni le trăiesc zi de zi în spitale, în cabinete, în dispensare aşteptând să li se ofere măcar o vorbă bună, dacă nu sprijin că îşi vor recăpăta sănătatea.

Mă întreb deseori de aceiaşi medici aroganţi din spitalele statului sunt în stare să te poartă pe braţe atunci când le intri în clinicile private. Ce magie se petrece imediat ce schimbă statutul de angajat la stat cu cel de colaborator al regimului privat? Şi cum se poate replica atitudinea amabilă şi în afara clinicilor private? O soluţie ar fi o grevă a bolnavilor. Dacă medicii fac grevă, de ce nu ar protesta şi pacienţii? N-ar fi rău să aflăm cu toţii care sunt oamenii care respectă jurământul lui Hipocrat şi care doar l-au mimat atunci când au fost invitaţi să-l rostească.

 

Maura ANGHEL