În locul măturării gunoaiele, acestea sunt ascunse sub preş

Vineri, 15 mai, către orele prânzului, la sediul central al social-democraţilor, a avut loc o conferinţă de presă. Încep cu sfârşitul – în coadă de peşte – acesteia: protagoniştii, cei mai importanţi lideri ai PSD, adică Victor Ponta şi Liviu Dragnea, au părăsit sala unde s-a desfăşurat întâlnirea cu media fără a răspunde întrebărilor ziariştilor.
În aceste circumstanţe, afirmaţia – pe care mulţi o consideră a fi chiar o axiomă – potrivit căreia „presa este a patra putere în stat” pare a fi cu totul de râsul curcilor, de vreme de reprezentanţi ai uneia dintre primele trei, şi anume cea executivă, o tratează cu, scuzaţi expresia, dar e perfect adecvată, sictir. Este cu totul regretabil că, până şi în situaţii-limită, care ar impune un alt comportament, liderii principalului partid din România se încăpăţânează să cantoneze într-o ipostază descrisă de către expresia „a-ţi tăia singur craca de sub picioare”. Lăsăm deoparte consideraţii de genul a câta putere este presa, dar e imposibil să nu ţinem cont că ea reprezintă singura interfaţă între celelalte puteri şi opinia publică, ori aceasta din urmă are dreptul să fie informată. Politicile de genul struţului sau ascunderii gunoiului sub preş sunt, privind lucrurile din acest punct de vedere, sortite falimentului – materializat în pierderea electoratului.
Să zicem, însă, că aceasta ar fi o problemă colaterală. Cea principală, şi încă mare de tot, este aceea pe care o are PSD vizând raporturile dintre această formaţiune politică şi ceea ce numeşte, generic, corupţie. Cu un fost preşedinte condamnat de vreo două ori, cu un preşedinte executiv semi-condamnat (în sensul că sentinţa anunţată nu este una definitivă), cu vreo doi importanţi vicepreşedinţi (de la Iaşi şi Constanţa) aflaţi în vizorul organelor de anchetă, plus destui alţi lideri la nivel central ori local aflaţi din diferite stadii de cercetare/condamnare, imaginea ce rezultă este una mai mult decât îngrijorătoare. A, nu pentru soarta acestei formaţiuni politice, căci merită să avem atâta grijă de politicieni pe cât au ei faţă de noi, ci dat fiind faptul că această formaţiune guvernează de vreo trei ani şi, după cum se vede cu ochiul liber, are şanse să continue până la următoarele alegeri legislative.
Poziţia celor doi lideri la amintita conferinţă de presă e de natură să ne împingă în zona absurdului şi halucinantului. Ce argumente are Liviu Dragnea să se considere nevinovat, ba încă şi mai mult, să suţină că sentinţa care îl priveşte este „un precedent periculos pentru democraţie”, de vreme ce o instanţă a decis altceva? Ce argumente are Victor Ponta, şi ca şef al partidului, dar mai ales ca ex-procuror, să catalogheze sentinţa ca fiind „o decizie simbolică de condamnare din punct de vedere juridic a unei acţiuni politice”?
Situaţia e cu atât mai gravă cu cât ea se referă nu doar la PSD, ci la mai toate partidele, care au probleme de acelaşi gen cu carul (sau duba ce face transporturi masive spre DNA ori aresturile preventive). În loc să se ocupe de stoparea fenomenului, se preferă minimalizarea şi aruncarea prafului în ochii opiniei publice, scontându-se, probabil că astfel ochii vor fi închişi şi la viitoarele alegeri…