Invizibilitatea poliţiştilor ne pune vieţile în pericol! (I)
Dimensiune font:
Dorian OBREJA
La prima lectură/vedere, veştile sunt bune, chiar foarte bune: potrivit cifrelor făcute publice de către instituţiile abilitate, dacă luăm spre comparaţie prima parte a anului trecut cu perioada corespunzătoare a acestui an, infracţionalitatea - denumită, după modelul american, şi criminalitate, ceea ce la noi generează oarece confuzii, fapt ce mă determină să utilizez doar primul termen -, înregistrează valori din ce în ce mai reduse; un post de televiziune, dornic să dea lovitura cu o ştire-bombă, ajungând să titreze: „rata infracţionalităţii, la un minim istoric”!.
În loc să ne entuziasmăm, sau, în cazul cârcotaşilor de serviciu, să ne inflamăm repede de tot şi fără a avea tot tabloul în faţă, pentru a-l putea privi în integralitate, dar mai ales în profunzime, e preferabil să judecăm lucrurile logic şi pe îndelete.
E adevărat, rata infracţionalităţii scade, dar să nu uităm că ea avea, în urmă cu puţin ani, valori care plasa ţara noastră printre „campionii” din UE. Abia când o să ajungem la situaţii precum cele înregistrate în Olanda, Norvegia sau Suedia, unde sunt închise penitenciare, din simplul, dar foarte convingătorul motiv al lipsei de deţinuţi, abia atunci, zic, o să mai stăm de vorbă.
Pe de altă parte, se discută de această scădere a infracţionalităţii aşa, la grămadă, accentuându-se, drept victorii însemnate, capitole precum scăderea faptelor de natură penală cu 0,9 la sută în general şi cu 0,7 la sută în mediul rural, scăderea timpului de reacţie la sesizări. Acestea, şi altele, sunt de bine, dar mai e mult până departe. Un argument este de natură statistică: la fiecare 36 de secunde un român are nevoie de ajutorul poliţiei, drept care la acest interval sună telefonul la 112 sau direct la organele de ordine.
Pe mine însă, mă îngrijorează (şi ar trebui să preocupe toată lumea, începând cu cei care au atribuţii şi responsabilităţi în domeniu) creşterea infracţiunilor contra persoanei - cu 7,7 la sută, dintre care cele de loviri sau alte violenţe, cu 6,4 la sută şi chiar faptele de ultraj asupra poliţiştilor, cu 6,4 la sută, De asemenea, ţara noastră încă ocupă un loc deloc onorant la numărul crimelor comise cu premeditare. Potrivit unor informaţii de presă, încă trăim într-i ţară în care este comisă o crimă la fiecare două zile! Haideţi să adăugăm şi 1951, ce reprezintă cifra celor care au murit în urma accidentelor rutiere, România fiind în fruntea statelor UE la acest capitol. Halal ”performanţă”, ce merită răsplătită cu avansări, distincţii şi prime...
De ce o asemenea situaţie, plus faptul că, în ipostaza de conducători auto sau pietoni, asistăm la scene care contrazic rapoartele oficiale? Din punctul meu de vedere, răspunsul este unul simplu: pentru că reprezentanţii poliţiei nu sunt vizibili, nici pe căile rutiere, nici pe trotuare. Dacă numărul angajaţilor în această foarte importantă instituţie este insuficient sau dacă se preferă comoditatea birourilor - e un subiect pentru mâine.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau