La noi, funcţia creează nu doar organul, ci şi...politicianul
Dimensiune font:
Cea dintâi parte a titlului de mai sus circulă nestingherită, ba chiar într-o veselie, deşi mulţi au susţinut şi demonstrat că nu e altceva decât o prejudecată şi o greşeală. Din punct de vedere istorico-ştiinţific, ceea ce părea a fi o axiomă a fost formulat de către savantul J. B. Lamark, care explica inexistenţa ochilor la cârtiţă ori lungimea gâtului girafei drept reacţie la acţiunea mediului.
În fine, nu are sens să ne complicăm în detalierea controverselor privind formula potrivit căreia „funcţia creează organul”, limitându-ne la a o lua drept punct de plecare în consideraţii legate de subiectul propus. Aşadar, dacă ar fi să luăm drept corectă această formulă, ar trebui să adăugăm, de îndată, că, în spaţiul mioritic, funcţia are un rol încă mai important, anume acela de a crea şi politicianul. Asta, desigur, dacă nu suntem de părerea celor care consideră zisa specie, politicianul, tot un soi de...organ, cu comportamente antagonice, de la exhibarea nudă în campanii, pentru excitarea libidoului alegătorilor, până la oferirea, între alegeri, doar a sexului oral sau, şi mai rău, pidosnic...
Ne trezim, în mult prea multe situaţii, că, peste noapte, indivizi modeşti, iluştri necunoscuţi sunt propulsaţi în funcţii de mare importanţă şi responsabilitate - pentru care ocupanţii ar trebui să aibă, obligatoriu, anumite competenţe, abilităţi şi capacităţi, căci este impardonabil şi contraproductiv să ne permitem şcolarizări şi ucenicii la locul de muncă!
Imediat ce personajele în discuţie parvin, li se descoperă (şi omagiază, tămâiază etc.) calităţi în...cantităţi infinite. Problema e că, după ce perioada de deţinere a funcţiei expiră, respectivii se cufundă iar într-un total anonimat, generând, pe bună dreptate, întrebările la ce bun şi cui i-a folosit extragerea lor de acolo. Dacă prima întrebare rămâne retorică, la cea de a doua răspunde că prietenii ştiu de ce (şi cui).
Aşa s-a întâmplat, de exemplu, şi încă în mod repetat, cu unii dintre cei ajunşi în cea de a treia poziţie în stat. A fost, mai întâi, un ins a cărei principală calitate era aceea de fin al premierului de pe atunci. Mai pe urmă, locul a fost ocupat de o fiinţă recomandată de faptul că avea părul blond şi câştigase cândva un concurs de miss. Exemplele pot continua, la nivele superioare sau mai jos. Câţi mai admiră şi consideră o valoare astăzi pe cel dintâi premier postdecembrist? Câţi mai ştiu cine a fost locatarul principal de la Cotroceni între 1996-2000 şi cu ce se ocupă acum? Dar cum se numesc principalii lui colaboratori, în persoana unui prim-ministru şi a şefilor unor servicii speciale? Ce mai face, dar, poate, chiar cum îl cheamă (pe) acela care era văzut, în perioada USL, drept certul viitor preşedinte, ori pe cel aflat în exact aceeaşi ipostază pe vremea Alianţei DA?
Perseverând cu această falimentară politică de cadre, nu se realizează altceva decât transpunerea în practică a unei alte expresii, care ridiculează tentativa prefacerii rahatului în bici.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau