Liniştea pre-electorală, pre-vestire de blat? (I)

La sfârşitul lui august, aflam că Guvernul României (nu Cioloş, cum eronat/personalizat zic unii) a decis ca alegerile legislative să aibă loc pe 11 decembrie.
Dată la care, potrivit calendarului ortodox, se prăznuieşte re-aminteşte pilda celor poftiţi la cină. Povestită sintetic, parabola relevă cum Isus, invitat la un asemenea eveniment, ar fi rostit către gazdă următorul îndemn: „ Când faci prânz sau cină, nu chema pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici vecinii bogaţi (...). Cheamă pe săraci, pe neputincioşi, pe şchiopi, pe orbi. Fericit vei fi, că nu pot să-ţi răsplătească. Ţi se va răsplăti la învierea drepţilor.”.
Aparent, între religie şi politică nu e nicio legătură - desigur, nu mă refer la acele aparenţe concretizate în festivităţi la care iau parte şi ţin cuvântări sau predici reprezentanţi ai ambelor domenii. Nu aparent, ci foarte-foarte sigur, între parabola de mai sus şi cele ce se întâmplă în această perioadă în culisele politice nu este niciun fel de legătură. La prânz sau cină (a se citi la ciolan, sau, mai înţeles, pe liste, dar nu oricum, ci în poziţii eligibile) sunt invitaţi prieteni sau fraţi, care trebuie să fie şi (sau mai ales) bogaţi, căci campaniile electorale, chiar dacă mai lipsite de circul de altădată, au ajuns să coste mai mult - e drept, parlamentarii au rezolvat, parţial, şi asta, emanând o lege prin care statul (adică noi, ăia fraierii) suportăm procente bune din cheltuielile pentru ca X sau Y să ajungă ditamai deputatul sau senatorul. Că, după ce X sau Y ajung ce şi-au dorit, îşi scot, cu vârf şi îndesat, investiţia, e o altă poveste, pentru altă dată.
Revenind la subiectul de bază, constatăm că mai avem fix o lună până la declanşarea campaniei electorale, şi fix două până la a merge spre a pune ştampila pe o listă. Cine va fi să meargă, căci contraperformanţele clasei politice în ansamblu determină un absenteism masiv – care ar putea fi amplificat de vremea rea de la acea dată, plus preocupările oamenilor pentru un cu totul alt subiect, şi anume pregătirea sărbătorilor de iarnă. De prognozat că doar în jur de 40 la sută dintre cei cu drept de vot se vor deranja să şi-l exprime...
Dar, parafrazând, poa-să ningă, poa-să plouă, asta ne convine nouă. Prin „nouă” înţelegem clasa politică, dar să nu facem greşeala de a spera că ea va deveni, în urma alegerilor, nouă în sensul bun. Pariez, de pe acum, că rezultatele acestui scrutin vor mulţumi pe mai toată lumea. Desigur, pentru neiniţiaţi sau încă naivi, termenul de „mai toată lumea” trebuie tradus prin acela de „cei aflaţi în cărţi”, adică situaţi în liste pe poziţii eligibile. Acelaşi termen, de „ mai toată lumea”, se va referi la 5, maximum 6 partide, atâtea câte ar putea accede în Parlament. Care sunt acestea, dar şi care dintre politicienii ieşeni are şanse reale să ajungă în legislativ, în ziarul de mâine...