Mai avem Parlament?

Cu mai puţin de o săptămână înainte ca britanicii să voteze la referendumul pentru aşa numitul Brexit, adică ieşirea din UE, întreaga Europă arde la foc mocnit. Fără mesaje contondente, dar cu avertismente destul de clare, oficialii de la Bruxelles, în frunte cu preşedintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, atrag atenţia asupra posibilelor consecinţe ale unui astfel de gest, axate însă mai mult în ce-i priveşte pe britanici şi mai puţin pe restul membrilor Uniunii. Astfel, birocraţii din capitala belgiană vorbesc despre ruperea legăturilor comerciale cu Regatul Unit, impactul asupra pieţei muncii, fără a spune mai nimic despre ceea ce se va întâmpla pe continent. Se prea poate ca liderii europeni nici să nu fi luat încă în serios opţiunea britanicilor pentru ieşirea din Uniune. Astfel nu se explică afirmaţiile potrivit cărora nu există nici un „plan B” pentru Brexit, aşteptându-se probabil momentul referendumului pentru ca acesta să fie conceput. În schimb, zilnic ies la rampă diverse personalităţi ale vieţii economice şi chiar culturale ale Marii Britanii, care atrage atenţia asupra izbucnirii unui război comercial, ale cărui urmări nu le poate nimeni cuantifica încă.
Dincolo de dimensiunea economică, poate cea mai importantă consecinţă a unei ruperi a britanicilor de UE ar fi de ordin politic. Astfel, nu este exclus ca exemplul insularilor să fie îmbrăţişat şi de alte state de pe bătrânul continent, unele chiar din nucleul dur al Uniunii. Austria a dat deja primele semne în acest sens, într-o perioadă în care euroscepticismul capătă tot mai mult teren, inclusiv în state nou aderate la forul comunitar. Iar cauzele sunt multiple, începând de la criza migraţiei şi impunerea de cote de admisie pentru statele membre, până la modul greoi în care se iau deciziile şi vitezele de dezvoltare diferite între reprezentantele noii şi vechii Europe.
Sondajele de opinie publicate în ultimele zile înclină deja spre un răspuns tot mai tranşant în favoarea ieşirii britanicilor din Uniune, cu toate consecinţele acesteia. Iar dacă la Bruxelles putem înţelege o oarecare prudenţă, la Bucureşti avem parte de o tăcere totală. Nici măcar suspectă nu o mai putem numi, întrucât muţenia pre să fie calitatea de bază a guvernanţilor, atunci când vine vorba despre politici şi strategii. La fel, este de neînţeles este şi tăcerea totală a şefului BNR, extrem de vocal atunci când trebuie să ne atragă atenţia cu privire la consum, creditare şi riscul inflaţiei. De câteva zile însă, cursul valutar a luat-o razna, iar onor dl Mugur Isărescu pare să-şi fi îngropat definitiv capul în nisip ori sub pernele moi ale fotoliilor din Lipscani.
Cât despre Parlament, ce să mai vorbim? Abia întorşi din vacanţa de alegeri, se pregătesc acum de vacanţa de vară, având mai degrabă grijă să îşi voteze noi privilegii şi să mai scape vreun coleg de urmărirea penală, decât să se gândească la nişte minime măsuri de protecţie pentru sutele de mii de români cu credite în euro şi franci elveţieni.
Probabil că aşteaptă toamna, când vor veni din nou să le ceară votul. Până atunci, unii vor fi votat deja pentru Brexit, în vreme ce românii le vor arăta parlamentarilor uşa cu „Exit”.
 

ANUNŢURI ZIARUL EVENIMENTUL ÎNCHIRIERI OFERTE