Netescrocii devin tot mai periculoşi

Meditând asupra subiectului, s-ar putea pune, mai înainte de orice, întrebarea: cine a fost (apărut) mai întâi, escrocul sau fraierul?Este posibil să aflăm un răspuns avizat în circumstanţele în care un grup de savanţi au această temă de cercetare. Răspunsul meu, în acest moment, e că apariţia a fost una concomitentă, hoţul neavând cum exista fără prost, şi nici cel din urmă fi ca atare în absenţa celui dintâi.
Normal, există definiţii ale escrocheriei – dintre care cea mai răspândită o caracterizează drept o infracţiune contra patrimoniului privat sau public, care constă în înşelarea unei (unor) persoane, prin mijloace frauduloase, în scopul obţinerii unor profituri.
La fel de normal, există studii şi chiar cărţi dedicate fenomenului, de la „Naşterea escrocheriei moderne în secolele XVIII şi XIX”, la „Aceşti escroci care au făcut istoria”, mergând până în zilele noastre, cu „Mica istorie a escrocheriei informatice”.
S-ar zice că, în aceste condiţii, lumea este pusă în gardă şi, chiar dacă numărul escrocilor creşte, nu la fel se întâmplă şi cu acela al fraierilor. Aiurea, dimpotrivă! Recent, 3 buzoieni au fost acuzaţi de a fi tras pe sfoară 35 de persoane, cele din urmă dornice de a cumpăra viţei şi negăsind altă cale decât accesarea unor site-uri de vânzări-cumpărări, iar ulterior plătind aconturi destul de mari pentru ceva ce nu au primit niciodată; suma prejudiciului se ridică la peste 110.000 lei...
Adevărul este că escrocheria a luat un nou avânt odată cu apariţia şi dezvoltarea internetului. Sunt prea bine ştiute metode deja clasice de a da tunuri prin intermediul lumii virtuale, precum „scrisorile nigeriene”, „loteriile” (pe bani sau pentru vize SUA), „munca la domiciliu”, „iubit/iubită din străinătate”.
şi mai nou, odată cu amploarea pe care au luat-o aşa-numitele reţele de socializare, s-au înmulţit cazurile de escrocherii şi în acest domeniu, în care topul metodelor este dominat de capcane gen „ghici cine ţi-a vizualizat profilul”, „noi funcţionalităţi ale reţelei”, „premii”, „celebrităţi”, dar, mai ales, „prădători sentimentali”.
Creşterea numărului de victime se explică şi prin tot mai evidenta lipsă de informare, dar şi prin greşeala pe care o fac mulţi utilizatori ai reţelelor de socializare, de a alege ceea ce le place, ceea ce agreează, chiar dacă, la o cercetare mai atentă, obiectul alegerii se dovedeşte a fi fals sau cu totul altfel decât a fost prezentat. Apar, precum ciupercile după ploaie, tot felul de grupuri, conduse de către impostori/oportunişti, care, prin sfaturile lipsite de orice profesionalism oferite, devin adevărate izvoare de otravă pentru cei care cad în plasa lor.
Se impune, în regim de urgenţă, şi ca legile să devină mai stricte (inclusiv pentru spaţiul virtual), dar şi ca ele să fie aplicate neîntrerupt, în litera şi spiritul lor. Până ce – dacă!, pentru că am mari rezerve - va fi să fie aşa, singura soluţie aplicabilă este aceea de a alege şi apela doar la surse/adrese/grupuri dovedite a fi corecte şi de încredere.