Nu – drumului de la satiră la omor!

Despre principii. Nu vă supăraţi, dar eu n-aş putea susţine despre mine cum că „sunt Charlie”. Nu, ferească Domnul, din lipsă de solidaritate/compasiune cu/faţă de colegi de breaslă ucişi în mod barbar şi ticălos. Ci din nişte motive pe cât de simple, pe atât de temeinice. Eu cred că libertatea mea se opreşte acolo unde începe libertatea altuia. Îmi place să exist sub semnul îndemnului „trăieşte şi lasă şi pe alţii să trăiască”. Şi, în fine, consider că sunt foarte adevărate zicerile „cine seamănă vânt, culege furtună” şi „cine ridică sabia, de sabie va pieri”.Chiar şi când, subliniez, sabia este una a cuvântului sau a imaginii, sau cu atât mai mult în aceste situaţii!
Despre permisivitate. Am avut privilegiul de a vizita Parisul de două ori într-un interval de nouă ani. Dincolo de frumuseţile inegalabile descoperite/redescoperite, mă văd obligat să spun că, a doua oară, am văzut şi lucruri nu doar de nevăzut la prima vizită, ci şi cu totul nepotrivite cu „oraşul luminilor”.Şi chiar în centrul acestuia:fundătura unei străzi unde câteva duzini de musulmani îşi făceau rugăciunea, o pasăre sacrificată ritualic pe un trotuar, porumb fiert făcut & vândut la colţ de stradă. Ca să nu mai spun de Catedrala Sacre Coeur, înconjurată, barbar, de corturi în care se vindeau de toate, dar mai ales kitsch-uri ori obiecte fără nici o legătură cu creştinismul!Punerea libertăţii de mişcare, de stabilire şi a celei individuale mai presus de apărarea valorilor civilizaţiei şi a conceptului de siguranţă naţională are un cost, care este plătit actualmente.
Despre intoleranţă. În aprilie 1990, cu prilejul unei vizite iliesciene la Iaşi, eu şi colegi ai mei, consideraţi a nu fi partizani ai FSN, era să fim linşaţi de mulţimea aflată în pragul orgasmului generat de apariţia oaspetelui, după care membri ai gărzii prezidenţiale ne-au ejectat din clădirea prefecturii;în aceeaşi zi, la redacţie, un mesaj telefonic anunţa că vreo câteva mii de muncitori indignaţi de la Paşcani vor veni pentru a dărâma şi incendia sediul. Vreo doi ani mai târziu, eu eram adresa altui mesaj, care promitea că mi se va da foc la barbă pentru unele dezvăluiri făcute, iar prin 94 am fost, literalmente, fugărit pe stradă de un mafiot despre a cărui construcţie ilegală scrisesem. Iar lista poate continua. Dar niciodată nu am generat şi nici nu am întreţinut motivele de conflict. Am încercat să scriu doar despre adevăruri, printre altele şi din convingerea că adevărul te eliberează. Şi niciodată nu mi-am bătut joc de cineva, de religia, etnia sau înfăţişarea sa. Pentru că acestea sunt lucruri pe care un jurnalist care îşi respectă profesia nu le face!
Despre terorism. Este un fenomen care ar putea face ravagii mai mari decât războaiele clasice ori crizele economice. Şi care nu poate fi combătut prin marşuri ori declaraţii bombastice, ci doar prin eliminarea cauzelor.
Despre toate la un loc. Într-o lume în care globalizarea duce, inevitabil, şi la ciocnirea unor civilizaţii sau religii, omenirea întreagă poate fi în primejdie dacă nu există toleranţă, dialog şi respect al valorilor universale, dintre care viaţa oamenilor e cea dintâi...