O dovadă clară că oamenii se trag din maimuţe. Sau pot redeveni!

 Dorian OBREJA

La întrebarea, oarecum logică pentru nespecialişti, „de ce mai maimuţele de astăzi nu se mai transformă în oameni?”, răspunsul corect şi edificator ar fi că, pentru a se întâmpla aşa ceva, ar fi necesare aceleaşi condiţii de mediu, dar şi aceleaşi specii de vieţuitoare care au dispărut cu foarte mult timp în urmă. Pe scurt, specia din care au evoluat oamenii nemaifiind, procesul nu poate avea loc.

Şi trebuie subliniat că procesul respectiv a avut loc cu mult, mult timp în urmă. Conform cercetătorilor, dovezile moleculare ar permite afirmaţia că între 8 şi 4 milioane de ani în urmă, mai întâi gorilele, apoi un gen de cimpanzei s-au desprins de linia care a dus la oameni, ADN-ul uman fiind aproximativ la fel cu cel al cimpanzeilor în proporţie de 98,4 la sută. Potrivit acelorşi surse, misterul evoluţiei ar consta în gena SRGAP2 – o copie a acesteia apărând la strămoşii noştri de acum 2,5 milioane de ani. Dublarea acestor gene a permis celulelor din creier să dezvolte mai multe conexiuni şi să deplaseze mai repede – ultima acţiune ducând la dezvoltarea creierului. Homo Sapiens a debutat în comunicare verbală exact în perioada în care a avut loc deblarea genei amintite...

Recunosc, am luat-o, pe firul istoriei, cam cu foarte multă vreme în urmă, îndepărtându-mă, cumva, de subiect – deşi introducerea era necesară. Aşa încât e timpul şi locul să ajung la în zilele noastre.

De ce unii oameni de astăzi se transformă în maimuţele de ieri? – iată întrebarea care mă preocupă. Şi aceasta din două motive. Primul – având în faţă două fotografii, ce înfăţişează câte un exemplar din fiecare specie făcând acelaşi lucru, adică „spărgând” seminţe. A doua, pentru că pe parcursul unor vacanţe petrecute pe plaje (multe cu oarece ştaif şi pretenţii), am văzut, eu însumi, imagini asemănătoare (precizez că nu cu maimuţe). Am urmărit, fascinat (deşi termenul mai adecvat ar fi acela de oripilat), dexteritatea şi viteza desfacerea seminţelor şi îngurgitarea conţinutului lor, transformarea moviliţelor din produsul respectiv în moviliţe de coji, cel mai adesea aruncate în nisip, pentru asezonarea acestuia, probabil.

Documentându-mă, am aflat lucruri interesante legate de subiect. De exemplu, faptul că locuitorii României, mâncând peste 15.000 tone de seminţe pe an (s-a ajuns chiar la import, din Turcia, Bulgaria şi Ungaria), în valoare de circa 50 milioane euro (!) se situează pe locul doi în lume  - doar spaniolii ne întrec, dar asta, probabil, şi datorită marelui număr de români aflaţi acolo...Şi, cum, de obicei, seminţele fără bere nu prea merg, România a reuşit să depăşească Germania la consumul acestui lichid (cu 100,3 litri pe cap de locuitor), situându-se pe locul 3, după Cehia şi Austria! Mai grav este că, după cum avertizează medicii, seminţele sunt periculoase pentru sănătate: îngraşă, atacă smalţul dinţilor, sărate – cresc tensiunea arterială, iar prăjite - capătă radicali liberi.

În planul contravenţiilor, amenzile pentru aruncarea cojilor sunt modice şi nu prea se dau; în planul evoluţiei, obiceiul cu pricina ne readuce în rândul maimuţelor.