Partidele nu se pot reforma. Pentru că s-ar desfiinţa…
Dimensiune font:
În urmă cu circa o lună, încheiam rândurile scrise atunci cu o concluzie deloc veselă, afirmând că, azi, în ţara noastră, nu mai există partide de stânga sau dreapta, ci doar asociaţii şi grupări de interese.
Pe 16 noiembrie, s-a încheiat un ciclu electoral cu patru rânduri de alegeri. Normal ar fi fost ca, imediat după această dată, preocuparea prioritară a tuturor formaţiunilor politice să se îndrepte către necesara, ba chiar obligatoria reformă dinlăuntrul lor. Pentru că, indiferent ce tip de scrutin au câştigat sau pierdut, fiecare dintre ele şi toate la un loc au adunat atâtea probleme (reflectate atât în proasta guvernare din ultimul deceniu, dar şi în creşterea exponenţială a fenomenului corupţiei), încât situaţia nu mai suportă amânare şi se impune o reformă profundă şi amplă. Teoretic.
În practică, putem constata că lucrurile se desfăşoară într-un sens cu totul opus. Din grijă pentru binele ţării şi al oamenilor, unii se agaţă cu disperare de guvernare, sacrificând, de ochii lumii şi vremelnic, pioni importanţi, iar alţii poftesc la consolidarea câştigului de la prezidenţiale (mai mult moral, având în vedere fişa postului celui ce ocupă locul de la Cotroceni), prin cucerirea bastionului esenţial, palatul Victoria, locul de unde se distribuie banii. Pentru că, dincolo de fraze demagogice, dacă bani nu e, nimic nu e!
În cea dintâi tabără constatăm o totală lipsă de bărbăţie (mă rog, măcar politică). În locul unor demisii, fireşti după un eşec de care se fac vinovaţi mai ales principalii lideri, excluderi ale unor „dizidenţi” şi amânarea congresului până în primăvară, pentru ca Ponta să nu repete soarta lui Năstase şi Geoană. Acuzaţii reciproce dinspre facţiunile social-democrate relevă o situaţie încă şi mai gravă decât era de bănuit. Când chiar membrii importanţi ai unui partid folosesc expresii precum „frăţia banului” sau „grupări mafiote” este evident că organele abilitate ar putea avea mult de lucru.
În cea de doua tabără, toate energiile se consumă pentru stabilirea succesorului la conducere. Ambele persoane aflate „în cărţi” reprezintă soluţii care vor trage marele partid „nou” şi mai jos: foşti miniştri fără performanţe, ba chiar cu probleme, unul excelând în ipostaza de clovn, iar altul - de bărbat fatal, nici unul capabil să reprezinte, emblematic şi la nivel de performanţă, liberalismul.
Nu acesta este, însă, adevăratul motiv al refuzului de a face reformă. Ci unul care ţine de instinctul de conservare: reforma ar însemna, printre altele, ejectarea atâtor personaje (toate cele care au avut, au sau pot avea probleme penale), încât, literalmente, vârfurile piramidelor care sunt partidele ar fi decapitate. Ar mai rămâne doar simplii membri de partid de prin teritoriu, dar cine e nebun să rişte a-i lăsa pe aceştia de capul lor, fără atât de preţioasele indicaţii, sugestii şi ordine? Om fi noi într-o democraţie, dar asta nu trebuie să însemne, cu nici un preţ, că şi formaţiunile politice se pot afla sub semnul democraţiei...
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau