PIB-ul nostru-i mic, ciolanul lor e mare

Aproape că nu este zi în care agenţiile de ştiri să nu ne bombardeze cu noi şi variate fapte de „vitejie” comise de către români, fie aicea, în spaţiul mioritic, fie aiurea, unde respectivii ajung mânaţi mai mult de nevoie decât de plăcere.
Cea mai nouă veste vine din Spania şi ne aduce la cunoştinţă că un grup de romi proveniţi din România şi-a instalat tabăra (termenul mai adecvat ar fi fost şatra) în plin centrul Madridului, la numai câteva sute de metri de sediul guvernului. Mândria de a fi român – de care s-a făcut atâta caz în recentele alegeri europarlamentare, îndeosebi de către partidul aflat la guvernare, se cam ofileşte, să recunoaştem, la receptarea unei asemenea ştiri, prin intermediul căreia aflăm (dacă mai era nevoie!), cam ce bunătăţi exportăm în UE.
Desigur, ca şi-n multe alte cazuri, reacţiile generate de o asemenea „ştire” se împart tranşant:pe de o parte, cei care afirmă că ţiganii sunt o pată pe obrazul naţiunii noastre, pe de alta, cei care le plâng de milă (şi, concomitent, le cântă în strună) romilor, că, „săracii, dacă aicea n-au de muncă şi condiţii de trai, atunci se duc şi ei unde pot şi fac ce pot”.
Mi se pare foarte important să încercăm a depăşi stadiul reacţiei imediate, indiferent cărei tabere aparţine aceasta, pentru că numai altfel putem merge la esenţe şi la cauze.
Problema cea mare – şi din păcate nerezolvată de nici unul dintre toate partidele perindate la guvernare în ultimul sfert de veac– este aceea că, din nefericire, multe dintre decalajele pe care România le avea deja faţă de ţările UE s-au accentuat în intervalul de timp scurs de la primirea ţării noastre în comunitate. În sânul acesteia, România are o poziţie cu totul paradoxală, fiind, în acelaşi timp, fruntaşă şi codaşă la nenumărate domenii şi zone, iar paradoxul ajunge la culme dar fiind faptul că e codaşă acolo unde ar trebui să fie în frunte şi invers.
La o repede trecere în revistă, România stă foarte prost la educaţie, competitivitate, absorbţia banilor europeni, utilizarea internetului etc., dar foarte „bine” la corupţie, PIB şi nivel de trai, infracţionalitate, fraudarea fondurilor UE, îmbolnăviri, decese ş.a.m.d.
Ori lucrurile, de când lumea, sunt conexate. Ele trebuie privite ca atare, dar, mai ales, e necesar ca tot aşa să fie rezolvate.
Un individ cu un nivel de educaţie scăzut reprezintă cea mai bună „sursă” de cadre pentru infracţionalitate. Dar cum se poate curma acest cerc vicios, atâta vreme cât România, cu o consecvenţă demnă de o cauză bună, alocă cei mai puţini bani pentru educaţie, comparativ cu celelalte state membre UE. O situaţie asemănătoare regăsim şi în zona sănătăţii:românii se îmbolnăvesc şi mor pe capete nu pentru că sunt predispuşi la aşa ceva, ci datorită unor politici criminale:conform statisticilor, România cheltuie cei mai puţini bani pentru sănătate, în raport cu alte ţări din comunitatea europeană.
În ochii politicienilor băştinaşi, însă, toate acestea sunt fleacuri. Importante cu adevărat sunt alegerile, coaliţiile, jocurile de culise. Mai pe scurt, accesul la ciolan. La aşa strategie, aşa urmări...