Pilatul din Pont(a) s-a spălat. Normal, pe o mână...

Dincolo de simpatii sau antipatii faţă de acest personaj, trebuie să recunoaştem că subiectul rândurilor de azi poate fi un caz interesant de studiu şi nu doar pentru pentru politologi, ci şi pentru psihologi, poate chiar şi pentru psihiatri, care ar descoperi multe elemente care să justifice interesul pentru un asemenea studiu.
Personajul a devenit antologic, dar şi subiect de bancuri, de la un moment dat (iunie 2013), când a făcut o declaraţie absolut stupefiantă, conform căreia el, în ipostaza de deputat, avea să voteze împotriva unui proiect de lege (e vorba de cel referitor la controversata exploatare a aurului de la Roşia Montană), însă, în calitatea sa de premier, se vedea nevoit să aibă o poziţie diametral opusă, dată fiind obligaţia lui de a atrage investiţii în România din toată lumea!
Potrivit specialiştilor dintr-un domeniu mai înainte amintit, „dedublarea personalităţii este o tulburare a unităţii conştiinţei de sine, care se caracterizează prin apariţia, în alternanţă, a unei prime personalităţi şi a uneia sau mai multe personalităţi secundare la acelaşi individ”. Putem vorbi, astfel, de personalităţi nu doar multiple, ci şi distincte, fiecare având un set specific de atitudini şi comportamente. Uneori, se întâmplă ca personalităţile respective să intre în conflict, alteori sunt solidare. Extrapolând, pentru cea din urmă situaţie, argumentul constă în aceea că actualul şef al executivului îl apără pe fostul jurist, procuror sau avocat vizavi de unele alegaţii, acuze sau chiar inculpări.
Revenind la zona politică, trebuie subliniat că poziţia personajului este departe de a fi cât de cât confortabilă. Supus unor presiuni sau măcar stresuri nu doar dinspre opoziţie, ci şi din partea celuilalt reprezentant al puterii executive, cel de la Cotroceni, dar şi dinspre cea judecătorească, în mod normal, el ar trebui să cedeze şi demisioneze. Problema, însă, nu se poate rezolva aşa uşor. Cel în chestiune este vârful unui sistem. Retragerea sa ar genera, pe cale de consecinţă, prăbuşirea sistemului, pierderea puterii – lucru nu atât de neimaginat, cât de neacceptat.
Aş sublinia faptul că personajul – atât datorită experienţei sale de procuror, dar şi informaţiilor pe care nu este exclus să le aibă din interiorul instituţiei care îi instrumentează dosarul – cam ştie ce îl va aştepta. De unde şi adoptarea unei strategii de retragere în etape, păstrând, cu orice preţ, ultima şi cea mai importantă redută – cea de la Palatul Victoria. Cam astfel trebuie decodat şi pasul înapoi făcut prin renunţarea – declarată temporară – la preşedinţia partidului. Într-o altă cheie, gestul poate fi văzut în conexiune cu consideraţiile de la începutul acestor rânduri: doar una din cele (cel puţin) două personalităţi care locuiesc personajul s-a spălat, şi a făcut-o adecvat, pe o singură mână. După cum decurg lucrurile, s-ar putea ca, spre finalul lunii august, să se repete procedura şi la cealaltă mână...