Presa trebuie salvată de duşmanii exteriori şi interiori

În urmă cu mai mulţi ani, alesesem drept subiect pentru un articol trei jurnalişti,I.C.,C.T.P. şi R.T., pe care îi consideram a reprezenta trecutul, prezentul şi viitorul presei – în acel moment.
A trecut vremea şi iată că primii doi, însemnând şi istorie, au rămas prezent şi, probabil, viitor pentru media. Asta pentru că au demonstrat, de cele mai multe ori, profesionalim şi consecvenţă în jucarea ingratului rol de câine de pază al societăţii. Dar, în acelaşi timp, şi fiindcă cel de al treilea personaj a dezamăgit crunt şi total aşteptările în privinţa evoluţiei sale. De la ipostaza de moderator destul de obiectiv a involuat către acelea în care încerca să îmbrace hainele unor Robespierre sau Savonarola, mult prea mari şi false pe un trup-conţinut din ce în ce mai partizan şi mai arogant, visând să parvină directorul televiziunii publice, dar eşuând în rolişorul unui mercenar de presă, asezonat cu acelea de aspirant la Eurovision, figurant într-un film, beneficiar al unei şpăgi de câteva zeci de mii euro de la un cioban-politician, acum în puşcărie, şi, după cum chiar el a declarat recent, în acela de James Bond mioritic, adică ofiţer acoperit.
Confesiunea celui în discuţie a declanşat lung, ba chiar interminabil, prilej televizat de vorbe şi de ipoteze. Ba că, într-adevăr, a fost ce pretinde, că prea erau multe semnele în acest sens, ba că nu, şi că, de fapt, el joacă (se pare că actoria i-a fost predestinată) rolul pionului, sacrificat aparent şi temporar de regele de la Cotroceni în lupta electorală.
Pe mine, unul, nu mă interesează chiar deloc că a fost/este aia sau ailaltă. Nici nu cred că dă, aşa cum susţin unii, o lovitură devastatoare în plan politic ori la adresa serviciilor secrete. În schimb, sunt absolut convins că este vorba de încă o lovitură dată mass mediei, din nefericire (şi cu atât mai condamnabil), de către chiar un membru al acestei bresle. N-au trecut decât câteva luni de când un alt „ziarist”, de la aceeaşi televiziune cu R.T., a fost trimis în judecată pentru luare de mită. Un „senzaţional” escroc, pretins jurnalist, patron de televiziune şi, culmea, candidat pentru Cotroceni, îşi aşteaptă decizia finală în procesul în care e judecat pentru şantajarea unor persoane de la care a cerut mari sume pentru a nu difuza materiale compromiţătoare; la prima instanţă, escrocul a fost încălţat cu 3 ani de puşcărie cu executare. Apoi, n-ar strica să ne aducem aminte de afirmaţia unui fost ministru de externe, care susţinea că este în posesia unei liste cuprinzând agenţi (străini!) acoperiţi infiltraţi la vârfurile unor partide şi segmente media.
Datorită unor exemple ca mai sus, dar şi multora altora şi de toate felurile, sondajele arată că, în 2005, 61 la sută dintre respondenţi aveau încredere în mass media;în 2010, procentul scădea la 57 la sută, pentru ca, actualmente, el să ajungă la 48 la sută!!!
Iată de ce, cât se mai poate, presa trebuie salvată. Şi de inamicii din afara ei, dar mai ales de duşmanii din interior. Cât priveşte personajul de la care am plecat, să-şi schimbe numele în Elodiu...