Puterea – 0, opoziţia – 0.Total – 00!

Pentru că nu e doar vară, ci de-a dreptul caniculă, mi-am propus să încep rândurile de astăzi într-un registru cu dublă semnificaţie – arătând, pe de o parte, că sunt locuri în care este infinit mai cald, şi, pe de altă parte, încercând o răcorire pe calea umorului.
Pe cale de consecinţă, redau un banc. După ce moare, firesc, Bulă ajunge în iad. Este întâmpinat de un drac, însărcinat să-i arate locurile între care putea opta pentru „cazare” eternă. În primul spaţiu, un cazan în care erai fiert tradiţional, adică în smoală. În al doilea, un cazan în care erai îmbăiat în acid sulfuric. În al treilea, tot un cazan, plin cu, pardon de expresie, rahat, în care stăteau pedepsiţii, băgaţi până la gât. Bulă judecă rapid şi practic şi optă pentru ultima variantă, care i se părea cea mai acceptabilă. Fu băgat în cazan, tot până la gât, şi ghidul plecă. Apăru un alt drac, care comandă scurt: ”Gata, băieţi, pauza s-a terminat, capul la fund!”.
Dacă avem timp şi chef de interpretări şi paralele între situaţia de mai sus şi cea actuală din ţara noastră, pot rezulta cel puţin două variante: 1.că noi suntem în ipostaza lui Bulă, iar dracii reprezintă politicienii; 2.că reprezentanţii clasei politice sunt nişte Bulă la puterea n, fugind de lucruri care păreau mai neplăcute (precum munca...) şi alegând o alternativă convenabilă la prima vedere, dar care, în realitate, îi obligă să stea cufundaţi până peste cap în materia amintită.
Toate aceste speculaţii au fost generate de ultimul „mare” meci al actualei sesiuni parlamentare, reprezentat de discutarea şi votarea moţiunii de cenzură. Meci încheiat cu o remiză, de pe urma căreia nu câştigă nici o tabără, dar, mai ales, nu câştigă nimic simplii cetăţeni. E adevărat, coaliţia majoritară a reuşit să rămână la putere, dar cu grave prejudicii de percepţie. E adevărat, opoziţia a reuşit un exerciţiu de imagine, dar cu rezultate total dezamăgitoare faţă de cele anunţate cu surle şi trâmbiţe. Subiectul principal – felul în care votează românii din afara graniţelor – a rămas nerezolvat. Şi aşa va rămâne, pentru că, dincolo de declaraţiile sforăitoare ale celor două tabere, politicienii, în ansamblu, au cu totul alte priorităţi – pensii speciale pentru ei, prezervarea, cu orice preţ, a imunităţii, şi, nu în ultimul rând, vacanţa „binemeritată”, care va ţine de pe 1 iulie până la finele lui august. De asemenea, clasa politică, în integralitatea ei, are extraordinar de mare nevoie de linişte:la anul, sunt nu mai puţin de două rânduri de alegeri. Pentru care, nu-i aşa?, trebuie o grămadă de bani, dintre care cei negri sunt tot mai greu de adunat, teama de DNA şi alte instituţii de acelaşi fel sporind proporţional cu creşterea numărului de urmăriri penale, reţineri etc.
Dacă nu se va întâmpla nimic excepţional (aşa cum se prognozează în culise), e de aşteptat ca Victor Ponta să fie mai greu de demis decât John McClane greu de ucis, struţo-cămila Alina-Vasile să se mulţumească a face valuri, iar locatarul de la Cotroceni – să emane declaraţii ce nu mai impresionează pe nimeni.