Re-credibilizarea Parlamentului, un obiectiv utopic

O clipă, dar care mi s-a părut un veac, am crezut că am fost teleportat în urmă cu vreo 30 de ani. Nici nu se putea altfel, când am citit că puterea şi opoziţia vor adopta un plan de măsuri. Care, desigur, odată ce va fi adoptat, va şi rezolva, pe loc şi definitiv, problema. În cazul de faţă, re-credibilizarea Parlamentului.
Meditez, cu neascunsă tristeţe, că degeaba a fost răsturnat un regim şi înlăturaţi câţiva (puţini) oameni, dacă, şi după mai bine de un sfert de veac, s-a perpetuat ce era mai rău, adică năravurile şi moravurile.
Auziţi dumneavoastră, plan de măsuri! Dar poate m-am grăbit şi am tras concluzii greşite, să vedem despre ce este vorba. Şi aflăm chiar din gura liderului interimar al social-democraţilor, care precizează că planul cu pricina ar putea include modificarea regulamentului de funcţionare şi adoptarea unui cod de conduită al parlamentarului. Abia în acest moment speranţele, dacă le mai avea cineva, s-au spulberat definitiv.
Preocupările legate de re-credibilizarea instituţiei menite a face legi sunt pe deplin motivate, atâta vreme cât un sondaj de opinie, efectuat în urmă cu două luni, releva că vizavi de parlament se manifesta 11,3 la sută încredere multă şi foarte multă, faţă de 12,6 în aprilie acelaşi an; mai prost decât legislativul stau doar formaţiunile politice, cotate cu puţin peste 7 la sută. Situaţia este dramatică şi cumva paradoxală, pentru că, teoretic, membrii parlamentului ar trebui să reprezinte crema societăţii, oamenii cei mai bine pregătiţi şi cei mai de încredere. Un alt sondaj arăta că 91 la sută dintre alegători consideră că toate partidele ar trebui să renunţe la liderii care au probleme în justiţie, acuzându-se dubla măsură atunci când cererile de reţinere sau arestare se supun la vot.
În atari circumstanţe, e mai mult limpede care ar fi căile de urmat pentru obiectivul vizat. În loc de asta, însă, se încearcă „aburirea” societăţii cu planuri de acţiuni, cu modificări de regulament şi un nou cod, ca şi cum de asta ducem lipsă, ca şi cum nu există legi cărora trebuie să ne supunem toţi, în frunte cu membrii legislativului.
Întorcându-ne la liderul PSD, foarte încântat că a fost sunat, pe această temă, de către unul dintre co-preşedinţii PNL, e de semnalat extremul său optimism, exprimat în formularea că „în maximum o lună, puterea şi opoziţia pot prezenta un plan prin care instituţia fundamentală a democraţiei să fie pusă la locul pe care îl merită”. Ceea ce pare a nu şti Liviu Dragnea, în mod regretabil, este că procesul de reaşezare la locul potrivit nu se face printr-un plan, ci prin creşterea calităţii membrilor legislativului – misiune ce pare imposibilă atâta vreme cât ajung pe liste, şi chiar aleşi, tot felul de personaje, având punctul comun conturile extrem de mari, constituite nu întotdeauna pe căi drepte...
Ţinând cont de toate acestea, e aproape sigur că planul cu pricina va fi încă o acţiune bifată, dar fără rezultate.