Românii s-au trezit prea târziu cu... codrul gol

Mă uit cu sentimente amestecate, între compasiune şi revoltă, la agitaţia ce a cuprins o parte (mică, mică, precum o aripă de furnică) a societăţii, dar şi clasa politică, vizavi de subiectul defrişărilor. Compasiunea e generată nu doar de faptul că majorităţii absolute a românilor nu-i pasă deloc de acest subiect, ci şi de acela că „reacţionarii” (cei care reacţionează acum) s-au trezit mai târziu cu 10, 15, poate chiar 20 de ani decât trebuia. Revolta, de ipocrizia cu care mai toţi politicienii se (pre)fac a nu fi fost părtaşi, într-un fel sau altul, adică profitând direct, sau tăcând, sau votând aiurea, la raderea criminală a pădurilor ţării.
De ce afirm că târziu?Pentru că, potrivit unor rapoarte oficiale, în ultimele două decenii s-ar fi tăiat numai ilegal aproape 400.000 hectare de pădure, ceea ce a dus la un prejudiciu de circa 5 miliarde de euro; dar trebuie să ţinem seama că pagubele produse prin dispariţia unei aşa mari suprafeţe în ceea ce priveşte mediul sunt incomparabil mai mari şi mai nerecuperabile, iar re-împădurirea a doar 200 de hectare costă în jur de 1 milion de euro. Am subliniat că e vorba de rapoarte oficiale, pentru că, neoficial, se afirmă că situaţia ar fi şi mai dramatică, în România se taie, în fiecare oră, aproximativ 3 hectare de pădure, un procent însemnat fiind ocupat de defrişările neautorizate. Vechea expresie „se fură ca-n codru” sună, actualizat, „se fură codrul”.
În afară de întârzierea reacţiilor (în fine, mai bine aşa, decât niciodată), ar mai fi de semnalat abaterea atenţiei de la principala problemă – reprezentată de suprafeţele prea mari tăiate – prin aducerea şi păstrarea în centrul atenţiei a unor chestiuni de rang doi, precum defrişările ilegale sau monopolul deţinut de nu ştiu ce firmă. Chiar şi promisa reacţie a executivului – suspendarea, până pe 1 august, a exportului de buşteni, cherestea şi lemn de foc – nu poate fi catalogată decât frecţie la picior de... lemn, întrucât: 1.e pe o perioadă limitată (până uită lumea subiectul); 2.trebuie privit fenomenul în ansamblul său, reprezentat de următoarele cifre:anual, în ţara noastră se recoltează circa 19 milioane metri cubi de masă lemnoasă, dintre care 12 se prelucrează, iar 7 ajung pe foc; exportul de lemn neprelucrat reprezintă doar sub 1 milion metri cubi anual.
Dacă privim unele dintre prevederile atât de controversatului şi încă nepromulgatului nou Cod Silvic, nu ştim dacă să plângem sau să râdem:se interzice comercializarea lemnului tăiat ilegal (?!); pentru urmărirea lemnului recoltat din păduri se va utiliza un Sistem informaţional integrat de urmărire a materialelor lemnoase (uau, mai ceva ca la NASA!) – sistemul cu pricina e implementat din 2008, dar nu a funcţionat fiindcă nu existau prevăzute amenzi!!!; lemnul nu va mi măsurat în pădure, ci la rampă (ei, da, altă viaţă!)...
Încă ceva: dacă toţi cei care protestează contra defrişărilor, dar mai ales toţi politicienii pe care îi ţinem în spate ar planta copaci, situaţia s-ar redresa. Putem lua exemplu de la Ecuador, unde, într-o singură zi, au fost plantaţi aproape 650.000 de arbori. Soluţii există, totul e să se vrea!