Să le iasă din minte cuvântul şpagă!

Sunt deja ani buni de când autorităţile române se învârt în jurul cozii atunci când vine vorba despre corupţia şi şpaga din spitale. Mai nou, acest cuvânt este considerat ruşinos, încercând să fie camuflat în diverse sintagme care mai de care mai atrăgătoare – plăţi informale, atenţii, cadouri – care, în final, tot şpagă înseamnă. Fenomenul este însă unul la scară largă şi, după cum se vede, nu poate fi eradicat cu una cu două, mai ales când el s-a perpetuat de generaţii întregi, atât pe fondul lipsei de investiţii şi a salariilor mici din spitale, cât, mai ales, a hoţiei din sistem.
Ca unul care l-am criticat în dese rânduri pe fostul şef al statului Traian Băsescu, pot afirma că în desele sale intervenţii publice mai spunea şi adevăruri. Iar unul dintre ele vizează creşterea exponenţială a finanţării pentru sistemul sanitar românesc de la revoluţie încoace şi a miliardelor de euro evaporate anual din sistemul asigurărilor sociale de sănătate. Unde sunt aceşti bani? Se regăsesc în buzunare private, desigur, de la şefi de spitale şi decidenţi în domeniul sanitar de la nivel de localităţi şi judeţe, până la vârful clasei politice, care face numirile de rigoare. Abia la baza piramidei stau medicii şi asistentele. Unii care îţi iau bani pentru un schimb de pansament sau operaţie, iar alţii care se îmbogăţesc prin simpla prescriere a unor reţete şi medicamente. Mai sunt şi medicii de familie, aceiaşi care s-au opus cu vehemenţă introducerii cardului de sănătate. Căci, dincolo de greutăţile şi blocajele sistemului informatic – personal nu am auzit să se plângă de asta farmaciştii, spre exemplu – nu e de ici-acolo să nu mai poţi deconta servicii neefectuate şi să încasezi bani doar pe baza numărului de asiguraţi înscrişi pe liste.
Revenind însă la şpagă, vedem că ministrul Sănătăţii vorbeşte deja la timpul prezent despre legalizarea acesteia în spitale, ca şi cum toate dezbaterile pe acest subiect s-ar fi încheiat. Sincer, nu am ajuns să fiu tratat în Franţa, de unde am înţeles că s-au inspirat onorabilii ministeriabili. Ştiu însă că în spitalele din România, cu mici excepţii, dacă nu dai, mori cu zile. Iar textul cu medicii care vor sta să opereze sau să dea consultaţii peste program doar pentru a face un ban în plus şi de a-şi pune experienţa lor în slujba spitalului şi a pacientului e o poveste de adormit copiii. E drept, unii fac acest lucru şi acum, benevol. Pe alţii însă, îi găseşti doar la cabinetul privat, după ore întregi în care plimbă studenţii prin saloane, iar bolnavii le cad din picioare pe la uşile mereu închise. Aceştia din urmă şi-ar dori probabil ca noua lege de legiferare a şpăgii să îi scutească de drumuri inutile, statul oferindu-le cadou spitalele, pe care să le folosească în voie, ca pe o afacere de familie.
Nu ştiu dacă aceste lucruri vor face să dispară şpaga din spitale şi nici dacă vor stopa exodul medicilor. Ştiu însă că un ministru al Sănătăţii, în loc să caute formule prin care să ascundă mizeria sub preş, spunându-ne să nu mai folosim cuvântul şpagă, mai bine ar căuta soluţii pentru ca sistemul pe care-l patronează să nu mai omoare oameni, iar angajaţii să-şi facă treaba pentru care sunt plătiţi. Nu de alta, dar deocamdată, bunurile Ministerul Sănătăţii tocmai au fost puse sub sechestru, în contul morţilor de la Maternitatea Giuleşti. Morţi pentru care nu am auzit să plătească nici medici, nici asistente. Vor plăti tot milioanele de asiguraţi…