Săptămâna cuţitelor lungi

Se spune despre politicianul român că este o specie aparte. Că este vorace şi interesat doar de propriul buzunar şi mai puţin de apărarea drepturilor şi respectarea promisiunilor celor care l-au ales. Asta în cazul parlamentarilor sau aleşilor locali şi judeţeni. Despre cei numiţi în funcţie, Dumnezeu cu mila! Aţi văzut vreunul să se remarce prin altceva decât prin ataşarea de noi file la dosarului declaraţiilor de avere? Nu ştim dacă aşa este construit politicianul român prin definiţie sau la fel se întâmplă şi pe alte meleaguri. Oricum, dacă se întâmplă, incompatibilităţile şi discrepanţa între veniturile declarate şi cele afişate nu sunt atât de evidente.
Pornind de la premisa că „toţi sunt la fel”, de unde totuşi această apetenţă a politicienilor români de a se turna între ei, de a se mânca, pur şi simplu, unul pe altul, în momentele în care simt că pot să avanseze pe cale ierarhică? Unii spun că aceste lucruri se întâmplă în politică de când lumea. Ca la noi însă, parcă nu prea am văzut asta la nimeni.
Să luăm, bunăoară, cazul PSD, simptomatic pentru canibalismul politic din România. Statisticile trecute şi, probabil şi viitoare, consemnează guvernarea Adrian Năstase drept cea mai performantă de după revoluţie încoace. Creştere economică record, stabilitate financiară, aderarea la NATO şi finalizarea negocierilor de aderare la UE sunt doar câteva dintre realizările trecute în dreptul său. A pierdut însă alegerile prezidenţiale, iar pesediştii, unii dintre ei crescuţi la sânu-i generos, au început să-i tragă preşul de sub picioare. Mai întâi l-au debarcat de la şefia Camerei Deputaţilor, apoi din fruntea partidului, brevetând prin comportament sintagma „noaptea cuţitelor lungi”. Astăzi, cel mai performant premier al României este scriitor pe blogul personal, după un sejur la mititica, într-un dosar făurit, se bănuieşte, tot prin bunăvoinţa unor colegi de partid.
Nu a scăpat de hangerele propriilor colegi nici Mircea Geoană, succesorul lui Năstase la şefia PSD. Din păcate, acesta a plătit mai mult preţul propriei naivităţi, noaptea cuţitelor lungi fiind înlocuită cu episodul „Mihaela, dragostea mea”, în care Geoană s-a culcat preşedinte de ţară şi s-a trezit pe centura politicii. Asta după ce s-a scăldat în jacuzzi cu Vântu şi a mestecat pe nerăsuflate datele şi sondajele livrate de baronul Moldovei, Hrebenciuc. A urmat episodul flăcării violet, prin care fostul ministru de externe şi ambasador al României în SUA, considerat revelaţia social-democraţilor, s-a mai făcut odată de ruşine, punând eşecul său în alegeri pe seama clarvăzătorilor şi a forţelor întunericului plătite de Băsescu.
Astăzi, a venit rândul lui Victor Ponta. Înghesuit din toate părţile după pierderea alegerilor prezidenţiale, ba de Justiţie, ba de condamnatul Dragnea, Ponta se vede pus în situaţia de a ieşi din politică pe uşa din dos şi înainte de vreme. Nu ştim nici acum modul în care a câştigat alegerile pentru şefia PSD împotriva lui Geoană, nici dacă a avut sau nu vreo contribuţie la alte debarcări şi scandaluri din PSD. Totodată, poate o retragere la timp a acestor personaje ar fi evitat astfel de vărsări de sânge. Dar, după cum arată lucrurile, noaptea cuţitelor lungi este una fără sfârşit în acest partid. Iar în săptămâna rămasă până la congres e posibil să mai asistăm şi la alte victime.