Seceta să lovească politicienii, nu natura!

Nu cred că ştiaţi:în fiecare an, pe 17 iunie, în întreaga lume este marcată Ziua mondială pentru combaterea deşertificării şi a secetei. În întreaga lume, deci şi în ţara noastră, al cărei guvern a semnat, acum aproape două decenii, Convenţia ONU privind combaterea deşertificării, ratificată de către Parlament prin intermediul Legii nr. 629-1997.
S-ar putea să vă întrebaţi ce legătură are România cu deşertificarea... Ei bine – de fapt, rău, rău de tot – are: potrivit studiilor de specialitate, o treime din teritoriul ţării şi circa 40 la sută din suprafaţa agricolă sunt plasate în zone cu risc de deşertificare (tot potrivit specialiştilor, asta înseamnă zone unde se înregistrează un raport egal sau mai mic de 0,65 între precipitaţii şi evapotranspiraţie), cele mai vulnerabile fiind sudul Moldovei şi Câmpiei Române, precum şi Dobrogea.
Pentru neiniţiaţi, e important de spus că fenomenul menţionat se materializează prin intensificarea eroziunii solului, a sărăcirii, salinizării, crustificării şi compactării solului, reducerea suprafeţelor acoperite cu vegetaţie, precum şi prin creşterea duratei, intensităţii şi frecvenţei perioadelor de secetă. Ultimul aspect este de maximă actualitate. Potrivit ştirilor difuzate de presă, în mai multe judeţe (printre care şi Iaşi), seceta a distrus deja , în proporţie de 80 până la 100 la sută!, culturile de porumb şi floarea soarelui, specialiştii din agricultură afirmând că se poate vorbi despre o secetă precum cea înregistrată în 1946.Este singurul lucru care lipsea, după ce, în iarnă, au fost geruri extreme, iar în aprilie, ploi în exces!
Rezolvarea cea mai la îndemână ar părea cea reprezentată de sisteme de irigaţii. Cu condiţia ca ele să nu fi fost distruse:dacă, până în 1989, acestea udau o treime din suprafaţa cultivată, acum doar 10 la sută mai beneficiază de apă datorită lor. S-ar mai putea recurge şi la alte soluţii. Tunurile sonice (cunoscute şi sub numele de rachete antigrindină) pot fi utilizate şi pentru provocarea ploii, dar ar trebui să fie suficiente puncte de lansare şi suficiente...rachete; deocamdată, acest sistem este funcţional pe circa 270.000 de hectare, în condiţiile în care suprafaţa ce ar ar putea beneficia este de peste două milioane de hectare. În „schimb”, există o ditamai Autoritate pentru administrarea sistemului naţional antigrindină şi de creştere a precipitaţiilor!
Un inginer mexican a inventat „solid rain”, un polimer care absoarbe apa şi apoi o eliberează rădăcinilor plantelor, înregistrându-se sporuri de recoltă de până la 300 la sută. Un australian a inventat sistemul „airdrop”, care extrage umiditatea din aer şi o pune la dispoziţia plantelor. În România, însă, clasa politică a „inventat” plasarea în fruntea ministerelor (inclusiv sau mai ales la Agricultură) a tot soiul de indivizi fără nici o legătură cu domeniul, dar legaţi de interese personale sau de grup, dintre care vreo doi deja au făcut ceva puşcărie. Condiţii în care cred că ar fi de dorit ca seceta şi deşertificarea să ierte natura şi să se abată, cât mai curând, asupra politicienilor...